Tropote de gânduri...

Suntem pe ultima suta de metrii. Anul se duce, si noi ramanem. Asa, buni sau rai, oricum ar fi, anul care tocmai pleaca sunt sigura ca ne-a invatat ceva. Lucruri fie ele marunte sau nu, ne-au marcat mai mult sau mai putin. Eu, personal vreau sa-i multumesc anului acesta pentru ca m-a ajutat sa-mi dau seama cine sunt de fapt persoanele carora le pasa ( nu sunt multe ), m-a facut fericita, m-a facut sa vad lucruri noi, si sa descopar lucruri care poate nu mi-au placut, dar asta e. Vreau sa-i multumesc ca m-a facut sa plang ( de fericire, sau tristete ). Vreau sa-i multumesc, nu in ultimul rand, pentru ca m-a impins cu inca un pas spre maturitate. Simt asta, si cred ca e un lucru bun. Iti multumesc 2010, pentru clipele pe care mi le-ai oferit altaturi de cei dragi mie, si sper ca 2011 sa fie putin mai bun si mai intelegator cu mine, decat ai fost tu. Nu cer multe, dar ceea ce cer, vreau sa iasa asa cum vreau eu. Sa fie intr-un ceas bun, si sa ne auzim cu bine in anul care vine. Va iubes

Merg ... ma plimb si mi-e frica sa ma uit in jurul meu. De ce!? Pentru ca sunt prea multe feţe triste. Persoanele din jurul meu ma conving din ce in ce mai tare ca spun bine cand spun ca nu vreau sa cresc. Mi-e frica sa cresc! Ajung la o varsta si uit sa zambesc Uit sa impart zambete. Uit sa radiez de fericire. Uit sa ma bucur de ceea ce este in jurul meu. De ce oamenii maturi, pe strada, sunt mereu tristi, nervosi, incruntati? Cred ca grijile sunt devoratoare de zambete. O grija, o framantare inghite 5 zambete, sau poate mai multe... Am ajuns sa cred ca grijile si maturitatea sunt mai periculoase decat bolile. Cand esti bolnav, parca mai sunt momente cand poti zambi, dar la maturitate totul este alcatuit din griji, nervi si responsabilitate. Vreau sa am o maturitate diferita. Vreau ca maturitatea mea sa rada-n hohote pentru a ma face pe mine sa zambesc printre atatea feţe triste care oricat ar fi de soare afara, ascund doar furtuni si ploi...

Simt ca totul se schimba. Ceva nu mai e la fel... poate eu, poate restul lumii. Nu-mi pot da seama nici macar daca e o schimbare in bine sau in rau. Totul difera si nu pot vedea cauza. Stau singura si-mi dau seama ca ce e in jurul meu nu ma reprezinta. Lipseste acel ceva care m-ar putea defini. Vreau semnul care sa-mi spuna ca, pe lumea asta, se merita sa faci ceva. Lipseste ceva si nu-mi dau seama ce... Lipseste ceva fara consistenta materiala. Cred ca lipseste ceva din mine... Oare deja imi lipseste copilaria? Oare imi lipsesc zilele in care mazgaleam, zilele in care ma uitam la desene animate? Zilele in care radeam cand vedeam fluturasi si tipam cand vedeam omizi colorate pe copaci? Oare asta lipseste? Imi lipseste scuza "sunt mica, nu am de unde sa stiu..." care ma scotea nevinovata din orice lucru...? Oare ce lipseste? Nu ma simt matura, dar nu mai sunt aceeasi Andreea de acum 18 ani, care draga de ea, venea pe lume plangand. De ce plangeam? Poate imi lipseste zambet

Dragii mei, azi am aruncat o privire pe blogul lui Mircea Badea, am intrat acolo sa citesc o stire si ce credeti? In josul paginii respective [ nu pe blogul lui! ], era un link catre poza asta [ vezi sfarsitul post-ului ]. Nu mi-a venit sa cred. Am vazut titlul mare: ADRIAN CRISTEA - GOOOOL!. Si asta nu-i nimic. O poza, dupa cum stim, poate face cat 1000 de cuvinte, iar poza de pe prima pagina a ziarului dovedeste asta. Au pus o stampila cu "INTERZIS COPIILOR" pe locul unde statea linistit, fara nicio grija organul minunatei vedete.Stampila respectiva nu are niciun sens deoarece oricum se vede tot ce n-ar trebui sa se vada. Si ca balciul sa fie balci, mai aparea si o poza mai micuta, pe aceeasi pagina cu duduia Bianca Dragusanu pe care n-am putut sa o salvez, si care avea un titlu imens gen : "Nu pot sa ma f*t cu tine". De ce sa pui un astfel de titlu pe prima pagina!? Desigur aparea si mandra vedetuta cu formele la vedere undeva intr-un colt. Dragilor, uitati-va

Exista raze fara soare? Exista ploi fara nori? Exista floare fara tulpina? Exista mare fara valuri? Exista pasare fara aripi? Exista carte fara foi? Exist eu fara tine ? Ar exista zilele de n-ar fi lumina? Ar exista noptile de n-ar fi intuneric? Ar exista gelozie de n-ar fi iubire? Ar exista lacrimi de n-ar fi ochi sa le planga? Ar exista cartile de n-ar fi scriitori? Ar exista nimicul de n-ar fi totul? Ar exista iubirea de n-ar fi persoana careia ii este destinata? N-ar exista nimic, si nimicul ar fi totul, sau totul ar fi nimic... Am exista noi doi ... sau totul .. sau nimicul.

Vreau sa vorbesc! De ce nu ma pot exprima? Simt nevoia sa-ti spun asta, dar mereu cand o fac parca, nu e suficient. M-am plictisit de clasicul "te iubesc" . Simt ca nu exprima tot ceea ce simt eu pentru tine. Nu ajunge! Aceste 8 litere nu sunt capabile sa-ti spuna exact ceea ce simt eu; pur si simplu, in fata sentimentelor mele, isi pierd din esenta. E mult prea mic acest "te iubesc" pentru a putea cuprinde toata dragostea mea. "Te ador" e si mai mic, dar parca are o capacitate putin mai mare ... de asemenea insuficienta. Tu chiar nu-ti dai seama ca mor de necaz ca nu-ti pot arata cat te iubesc de tare? Simt ca nu ajunge si ca orice as face TU meriti mai mult. Oare-s eu nebuna? Ma supar pe tine si sunt atat de fericita cand ma gandesc ca datorita iubirii tare, prin supararile astea, am invatat ce inseamna IERTAREA si IMPACAREA . Te iubesc? Oare asa se numeste ceea ce simt eu pentru tine? Eu nu cred. E muuult mai mult, categoric! Stii, la fel cum

Privesc in ochii tai Si-ti jur ca nu ma mai satur de ei. Atata lumina, si-atata iubire... Oare ce-as fi EU fara TINE ? Un val...ratacit de mare Un alergator fara picioare Un curcubeu intr-o culoare  O mancare fara sare ... Tu iti poti imagina  Ca viata mea E atat de grea Fara tine in ea? Sunt nimic in lipsa ta, Sunt rea, Sunt rece, Dar asta va trece  Cand in viata mea Apare din nou dragostea ta. Lasa-ma sa visez  Sa pot sa pedalez Undeva departe, Aproape de Marte,  Sa fim doar noi doi si-o strainatate Sau chiar o pustietate. Cu tine langa mine Ora-i minut si minutul secunda. Viata mea toata e-o floare plapanda. N-o lasa sa se ascunda! Cand soarele-i sus, Arata-i lumina, Intinde-i mana  Si ia-o Si du-o Si pe frunze cu roua pune-o Sa se-nvioreze Cu tine sa danseze, Pe maluri, pe faleze. Si ad-o acasa, Si du-o si pune-o Unde-i mai curat Si mai parfumat. Locul minunat De voi neuitat, Pent

De ce ma acuzi ca sunt distanta? De ce ma-ntrebi ce am cand stii bine ca nu-mi pot explica nici mie insami ce am? De ce imi ceri sa zambesc cand sii ca ceva ma opreste? De ce nu vrei sa fii tu opritorul opririi mele? De ce esti suparat cand stii ca-s suparata? De ce nu zambesti cand plang eu? De ce nu vorbesti cand eu tac? De ce nu ma iubesti atunci cand simt ca te urasc? Sau mai bine spus ... de ce nu ma urasti, pentru ca stii cat de mult merit asta...? Uraste-ma prin iubire, Lacrimeaza-mi prin zambete, Loveste-ma prin mangaieri, Urla-mi prin soapte, Vorbeste-mi tacand, Priveste-ma dormind. Poti face toate astea? Eu pot : -cand te urasc , te iubesc cel mai tare -cand plang simt lumina zambetului pe care tu mi-l redai -cand vreau sa te lovesc, mangai greseala ta -cand urlu , sufletul me se descarca soptindu-ti sa ma ierti -cand tac , de fapt iti spun cele mai ascunse ganduri -cand dorm , te privesc pentru ca TU m-ai invatat sa visez. Pot face t

Nimic nu e corect Nimic nu e firesc Sunt un copil, dar cresc! Crede-ma ca stiu de ce sa ma feresc. Am fost copil Dar a trecut Sunt acum, aici si sunt nauc Nu pot sa cred ca nu sesizezi: Ai nascut un prunc A fost ... dar a crescut devenind copil. Ieri il aveai  acasa in patuc, Azi ai acelasi copil dar mult mai capabil. Da-i voie sa creasca Singur sa se loveasca Si-ntr-o zi o sa-ti multumeasca. E tanar "copilul"  Si vrea sa se distreze Nu pe cineva care sa-l agaseze. Se va distra o noapte, doua, trei Dar tot la tine va reveni. Si nu-l mai dadaci! Crede-ma ca in schimb iti va zambi!

Suntem distanti. Suntem reci si nu din cauza frigului. Stres, nervi, oboseala, capricii ... Lacrimi. Lacrimi aspre vor sa-mi inunde obrajii, dar nu le las. Nu vreau sa plang. M-ai jignit, dar nu vreau sa plang pentru ca TIE nu-ti place asta. Imi pasa! Stiu ca si tie iti pasa. Stiu asta! Simt. Dar esti mult prea "dur" si prea suparat pe mine ca sa-mi poti arata. Curg lacrimi de sange in urma cuvintelor tale, dar nu-i nimic. Te iert. Am gresit. Stiu! ... Iti intorci privirea spre mine. Dupa ore interminabile ( parca ), petrecute cu un zid invizibil intre noi, revad acei ochi senini si simt din nou caldura lor. Se citeste in privirea ta ca nu stii cum voi reactiona, dar scoti cu un gest pueril limba. Nu simt decat cum mi se inunda sufletul cu bucurie. Sunt fericita si-ti zambesc discret. Mana ta imi atinge mana, dupa cateva secunde. Sentimentul suprem: dragostea !! Dragostea ta, toata, a fost inghesuita in acea atingere. Nu stiu, nu vad, nu aud, nu vreau, nu pot! Tremur

E cu totul o alta era, o alta dimensiune. Am pierdut notiunea timpului undeva in bratele tale. Acum e seara, acum e 4 dimineata, acum e pranz din nou. Nu-mi dau seama incotro alearga timpul asta asa de grabit. As vrea sa-l pot opri ACUM ! Sa am mereu aroma buzelor tale pe obraz si mana ta intr-a mea. Asta ar trebui sa dureze o vesnicie. A inceput brusc, fara sa ne dam seama, a durat dar ne-am trezit intr-o dimineata obisnuita, ne-am baut cafeaua linistiti si intr-o secunda ( blestemata fie ea ) lumea mea s-a prabusit: mi-am dat seama ca e ultima imbratisara, ultima cafea, ultima zi. A fost un lung sir de zile insirate-n calendar in care am trait pe bratele perfectiunii. Eram inconjurata de iubirea ta , eram fericita . Toamna e rea! Mi-a rapit fericirea si nu stiu daca mi-o va reda curand ... Imi vei lipsi...

Sufletul meu, Ochii mei nu vad decat iubirea din privirea ta... Buzele mele nu simt decat aroma ta... Mainile mele nu mangaie decat obrazul tau... Picioarele mele pasesc doar pe drumul care duce la tine... Mintea mea nu cunoaste altceva decat imaginea ta... Trupul meu intreg iubeste faptura ta. Sufletul meu ... te adora cineva Care ar da totul pentru fericirea ta! Acel cineva nu e decat intreaga faptura cu numele de Andreea!

E din nou toamna. Asta nu trezeste in mine decat un singur regret. A trecut o alta vara. A trecut din nou fara sa ma ajute macar putin in a-mi implini macar un vis. Au fost 3 luni in care am sperat ca voi reusi sa ajung macar un weekend la mare. Am asteptat un an intreg sa vina vara ca sa am ocazia sa imi implinesc visul... Dar un alt an, o alta vara, acelasi vis, aceeasi dorinta, aceeasi dezamagire. Inchid ochii. Vad! E un miracol! E marea. E noapte. Luna plina. Plaja, nisip, sezlonguri albe invaluite in intuneric. Felinare plapande razbat cu greu prin intuneric, daruindu-i aleei un strop de lumina. Stam pe nisipul fin, pe malul marii. Apa. Valuri. Valuri domoale se sparg incet de tarm udandu-ne picioarele. Simt ca apa asta ne poate spala toate pacatele si sub tonele ei de sare, undeva in adancuri, ne poate ingropa toate secretele. Stam imbratisati. Sunt coplesita. Atata perfectiune e in jurul meu! TU, cu bratele tale ma mangai, cu buzele ma saruti, si nu cu gura, ci cu ochii s

Calendaristic, astazi e prima zi de toamna, si dupa cate se vede nu a stat deloc pe ganduri "madame", si si-a intrat, mult prea repede si direct, in drepturi. Multi ar spune ca vremea asta e deprimanta, dar eu nu cred asta. Da! Afara ploua neincetat de azi dimineata, dar in sufletul meu e soare! E soare pentru ca TU esti langa mine si-mi dai putere. Iubitul meu, tu ma ajuti sa vad frumusetea din jurul meu, indiferent de claritatea ei, prin ochii tai senini. Afara ploua, tu ajuti soarele sa ajunga pe strada vietii mele cu fiecare suras pe care mi-l oferi. Frunzele, uscate de frig, cad; lacrimile mele cadeau si ele asemenea frunzelor, dar tu le-ai uscat cu flacara iubirii si mi-ai ferit obrajii de vantul aspru. Da! Vantul e aspru, dar cand sunt langa tine, el se transforma in adiere, iar frigul in caldura. Nu-mi pasa de nimic atata timp cat bratele tale imi protejeaza trupul, iar caldura dragostei tale imi apara sufletul. Te iubesc, iubitul meu!

- Tanti, de ce le aruncati? - Pentru ca nu-mi mai sunt de folos.. - Daca va rog, mi le dati mie? - Nu vrei sa-ti dau, mai bine, niste bani sa-ti cumperi ceva de mancare!? Uite, cat de slabut esti... - NU! Banii nu-mi raman niciodata mie... Ii ia mama... - Si ce face cu ei? Nu iti cumpara bombonele? - Bombonele primim doar de la Mos Craciun. Mama cumpara tigari si cate o paine, dar eu si ceilalti 6 frati ai mei nu ne saturam niciodata... - Sarmanii copii.. - Imi dati mie cartile? - Tu esti micut. Iti citeste mami tau? - Nu, tanti. Mama nu stie sa citeasca. Dar este o tanti in parc. E mereu pe banca, si ne strangem acolo mai multi copilasi si ne citeste ea. - Bine, ti le dau tie, dar cu o conditie. - Ce e aia o "conditie"? - Adica eu iti dau tie cartile, si tu trebuie sa faci ceva pentru mine.. la schimb. - Aaaaa... Bine. Fac orice. - Imi promiti ca nu vinzi cartile, si ca o sa vii la mine sa te invat sa citesti? - Daaa! Promit! O sa vin. Sunt ALE MELE? Toate!?

Ma apuc sa scriu, tarziu in noapte. Ceva ma impinge sa tastez litera cu litera, cuvant cu cuvant. Un amalgam de idei si fraze imi inunda treptat mintea. Sunt o multime. Asa de multe incat imi este greu sa le selectez, sa le dau un nume, un scop, o ordine. Dar in ciuda faptului ca sunt multe au toate aceeasi tema : Relatiile de prietenie . E extrem de usor sa prezinti o persoana ca fiind " prietenul meu ", dar opreste-te o clipa!! Fa-ti ordine in suflet si gandeste-te: chiar iti e prieten? Nu cumva e doar o cunostinta cu care nu impartasesti mai mult decat un " Salut " si poate din cand in cand un " Ce mai faci?". Eu cred ca da. Chiar merita sa-i spui " prieten "? Eu, personal evit acest cuvant pentru ca de cele mai multe ori sensul lui mi-e total strain. "Ea este prietena mea de muuulta vreme...". Zau!? Ia gandeste-te! Nu cumva e doar domnisoara cu care iti petreci timpul cand nu ai altceva mai bun de facut? Nu e persoana care te caut

Cineva a spus: "Decat sa ai barca si sa nu stii sa zbori, mai bine sa ai o trotineta dar sa fie verde!" Sursa: Youtube - Vacanta mare - Garcea si budistii

Ieri, am intrat din nou pe blogul lui Teo si printre altele am gasit o postare video foarte interesanta, asa ca m-am gandit ca merita sa fie vazuta de cat mai multe persoane. Vizionare placuta!

Fara tine e totul pustiu. De ce!? Perfectiunea e in bratele tale. Inima ta e altarul care se deschide inimii mele, daruindu-mi cele mai divine sentimente. Si folosesc cuvantul "divin" pentru ca nu exista ceva mai presus de asta. Divine sunt sentimentele pe care le traiesc in apropierea ta. Prezenta ta are harul de a-mi darui lumina. Lumina!? Da! Lumina ... calauza mea. Alaturi de tine, numai asa imi pot alege drumul, si sunt sigura ca nu gresesc. Stele cazatoare, suflat in lumanari? Nu prea cred in asa ceva.. Adica am facut asta de multe ori: "uite o stea cazatoare! sa imi pun o dorinta" .. si nu se implinea. Sa te gasesc pe tine a fost .. pura realitate. O realitate divina. Nu m-a ajutat nicio stea, nicio lumanare. Ai intrat, dupa cum spuneam ca un zeu in viata mea, si ca oricarui zeu, trebuia sa-ti construiesc un altar! Altarul tau, e acolo in adancul meu. TU esti singurul care ii poate pasi pragul, pentru ca este ridicat in cinstea ta, pt a te cinsti pe tine, T

O noua zi torida de august. Asfaltul parca se topeste sub razele soarelui, si ma bucur ca nu sunt incaltata in sandalele mele cu toc, deoarece parca simteam cum mi se afunda varful tocului in moliciunea strazii. Ma plimb. MP3-ul fredoneaza singur piese care imi aduc aminte de tine. Ma asez pe o banca, si in fata mea un cuplu emana dragoste. Din nou imi aduc aminte de tine. Ma uit in jur si vad aceleasi lucruri pe care le vedeam si cand ma tineai de mana, dar acum par total diferite. Nu mai au aceeasi culoare, aceeasi importanta. Ceea ce ma inconjoara nu-mi mai inspira aceeasi incredere pura. De ce? Imi privesc mana si-mi aduc aminte ce imi spusesesi tu: "cand iti va fi dor de mine, uite-te la spatiile libere dintre degetele tale si aminteste-ti ca acestea vor fi curand umplute de degetele mele". Zambesc. Recunosc ca mi-e dor de tot ce insemna prezenta ta! Ma ridic de pe banca si ... in casti incepe lent melodia pe care stii prea bine cat o ador: "Voltaj - Doar o data&qu

Nu inteleg de ce!? Calendaristic suntem in data de 28 iulie, right? Ye! De ce in oraselu' nostru, is doar cateva grade peste 10 ? De ce ? Nori, praf, frig, ploaie.. astea de obicei nu-s caracteristice zilelor de octombrie? Nu! La noi e luna "lui cuptor" si iesim afara imbracati ca toamna. Acum cateva luni scriam acelasi lucru despre venirea primaverii .. da totusi, vara nu avem?? Caldura, soare, chestii de genu' nu meritam? Se pare ca nu.. :-<. Vrem cateva grade peste 25, nu peste 10 :|. Totusi ...

Pai, sunt tot eu! Aceeasi Andreea, intoarsa acasa din magnifica vacanta la tara pe frumoasele plaiuri moldovenesti. Da, Moldova = ape, in perioada asta. Ete' am avut norocu' sa scap, sa ies intreaga de acolo, pe picioarele mele :). Sunt intreaga, si sper sa apuc sa scriu cat de curand ceva inteligent si aici :)) Deocamdata, n-am nici chef, nici inspiratia necesara.

Nu mai am cuvinte! De ce ? E 12.martie, si afara e zapada aproape pana la glezne. Dimineata ningea atat de superb, spun superb pentru o zi de decembrie, in niciun caz pentru una de martie. Ninsoare dinaia cu fulgi gigantici care cad usor, ametiti. In orele de istorie, respectiv religie, ce poti face altceva decat sa stai, sa te uiti pe geam, si sa-l auzi pe profu' de religie, domnul B. zicand "dupa cate se vede, vine Craciunul, si nici intr-un caz Pastele asa cum scrie in calendar." De ce nu vine primavara?! La inceputu' lunii, au aparut cateva fire amarate de ghiocei/zambile, si acum, gata... S-au dus. Va invit sa faceti un efort. Inchideti ochii, si ganditiva ca e vara! Sunt undeva in jur de 25-30 de grade. Sunteti undeva la mare, pe plaja, prajindu-va sub razele soarelui. E cald, nisipul gadila pielea, apa gadila auzul si racoreste atmosfera. Undeva langa locul unde esti asezat, este un stand cu inghetzata. Cativa metrii mai incolo e unul cu porumb fiert. Te ui

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa. Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa. Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe

De curand am aflat despre autorul Nicholas Sparks. Un prieten mi-a spus ca e un scriitor foarte bun, si afland ca el este autorul cartii : "A walk to remember" ("O plimbare de neuitat") m-am hotarat sa-mi comand cartea "Dear John" ( "Draga John" ). E superba! Merita citita. E cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am citit-o. Pot spune ca e mai frumoasa decat "Maitreyi" a lui Mircea Eliade, care inainte sa citesc "Draga John" era preferata mea. Daca va "pica" in mana cartea asta nu o lasati sa va scape. Acum astept sa gasesc ecranizarea facuta dupa carte, care a avut premiera  pe 5 februarie in SUA. Mai jos am "lipit" :)) trailer din filmul care urmeaza sa apara prin zona cat de curand (sper).