Tropote de gânduri...

Nu ma pot minti ! Se vede in ochii lor ca dragostea e inca, acolo, adanc instalata in sufletele lor. El pleaca doar pentru doua-trei saptamani. Ea vrea sa para dura si indiferenta, dar din spatele peretilor camerei aud, si parca pot vedea pana in sfletul ei: Ii Pare Rau ! Stie ca daca El pleaca, va ramane singura. El ii spune: "- Trebuie sa plec. A ajuns taxi-ul ... vorbim la telefon." "- Sa stii ca asta e ultima data cand te mai las sa pleci asa..." . Spune aceste cuvinte, stiind ca asta a spus si data trecuta. Mereu spune asta, dar lucrurile se repeta. In ciuda indiferentei afisata de Ea, ii aud pasii indreptandu-se spre fereastra. Stiu ca se uita lung dupa El. Fiecare pas il indeparteaza pe El; iar Ea, cu fiecare pas pe care El il face, este tot mai inchisa in casa. Se uita lung si poate trista sau chiar nervoasa ( pe moment ) pe fereastra. Portiera taxi-ului se inchide, iar acesta pleaca de pe straduta pustie. A plecat ...si Ea a ramas singura. Stie asta ...

O pagina de caiet, un coltisor de foaie. Doar atat imi trebuie pentru a putea fi "eu". Protonii si electronii din ora de stiinte sunt prea dificili pentru mintea mea de umanista. Vocea pitigaiata a doamnei L. imi zgarie timpanul si nici macar nu-mi spune ceva pe placul meu. E deja a 5a ora de cand sunt la scoala si chiar nu-mi pasa in ce ordine se misca electronii... Afara e innorat si asemenea lui Bacovia, peisajul ploios pot spune ca poate reflecta starea mea. Azi m-am trezit tarziu, dar optimista, si vremea asta nu vrea sa ma lase sa fiu in continuare asa. Visez ... cu ochii deschisi, cu capul pe banca. Printre imaginile sacadate ale unor plaje, limonade, valuri, mai apare si cate un electron, o definitie a intensitatii sau un flux mare de fotoni. Toate astea ma obosesc... si in concluzie "Asta a fost leagea I. Hai sa o explicam si pe a II-a"... Ce lege? Ce lumina? Ce foton? Valuri... plaja...soare...bronz... ** Hai sa plecam departe...!

M-am tot gandit, si as vrea sa le multumesc unor persoane ca exista, si ca au aparut in viata mea. Sunt persoane ft importante pt mine si vreau sa le arat asta. Nu am avut alta idee, asa ca m-am gandit sa le dedic un articol aici pe blog :). Vreau sa mentionez ca ordinea e aleatorie, [deci sa nu va suparati pe mine :D] si ca articolul se refera doar la prieteni. Membrii familiei sunt acolo in inima mea, si poate voi scrie alt articol dedicat lor :). Iti multumesc tie: C., iubitul meu, care ma faci mereu fericita, pt ca esti mereu alaturi de mine si pt ca ma iubesti asa cum sunt eu. Andra [Cabulea], pentru ca ma asculti mereu si-mi dai sfaturi bune mereu [ nu luam in considerare momentele in care ma ispitesti laaaa.... => stii ca vei arde in Iad >:D< ] Raluca, pentru ca esti asa micutza si nebuna, si ma asculti la fel ca si Andra mereu cand sunt suparata, si pt ca putem plange amandoua, cand baietii sunt prea rai ca sa inteleaga ca gresesc.  Diana Mayer, pentru...

Astazi, 26 martie, 2011, am avut o zi destul de incarcata. O dimineata alaturi de draga mea, Raluca, o dupa-amiaza cu iubitul meu, si o seara la care nu ma asteptam. In jurul orei 5 jumatate, imi suna telefonu'. Diana, colega mea, ma cheama in oras la TEATRU ! Am acceptat ( placandu-mi lucrurile noi ) si m-am dus. Sincer, mi-e si rusine sa spun ca in cei 18 ani de viata, n-am fost in stare sa-mi gasesc timp sa merg asa, "pe cont propriu" la teatru. Nu pun la socoteala piesele gen: "Capra cu trei iezi" pe care le vedeam in scoala generala sau la spectacolele de la gradinita. Azi, pot spune ca am fost si eu la teatru. Sincer, sunt mandra de mine. A fost foarte frumos, si mi-am dat seama ca regret ca n-am fost mai repede. 18 ani am crezut ca piesele de teatru sunt plictisitoare, dar azi mi-am dat seama ca nu e de loc asa... A fost foarte frumos. Si cand spun asta nu ma refer doar la piesa in sine, ci si la actori. ( hihi ). Sunt atat de tineri si de talentati ....

Mi-e dor, parca de inceputuri. Mi-e dor sa-mi fie bine. Ceva se schimba; si parca au fost prea multe ca sa dispara dintr-o data in amintire. As vrea sa te schimbi putin, si totusi nu vreau asta. As vrea sa redevi tu, si sa renunti la atitudinea asta dura. Vreau sa iti pese ca inainte. Poate si acum iti pasa la fel de mult, dar ai incetat sa-mi mai arati asta. Nu vreau sa regret, nu vreau sa devina totul o amintire. Te vreau in totalitate langa mine, atat cu trupul cat si cu sufletul. Spune-mi te rog, ca gresesc si dovedeste-mi ca ma iubesti asa cum cred eu ca o faci...

Simt cum sufletul mi se apropie de persoane care pana mai ieri imi erau indiferente, si se departeaza de persoanele de care credeam ca-mi pasa. Oare doar credeam ca-mi pasa? Oare de ce se schimba lucrurile atat de repede, fara sa-mi dea o explicatie. NU sunt nemultumita, sunt chiar foarte fericita asa cum sunt, dar de ce se intampla toata asa ... Cine le dicteaza ordinea? Acum un an, acum cateva luni poate, ma uitam la acea persoana si mi se parea probabil antipatica, dar astazi ma uit tot la aceeasi persoana dar vad altceva. Vad un posibil prieten, vad un suflet cald, vad totul cu alti ochi. Dar e si partea cealalta: ma uit la persoane care o data imi erau dragi, si acum imi dau seama ca nu mai inseamna aproape nimic pentru mine. E ciudat, dar asa e. Sunt simple cunoastinte si atat. Oare e bine ? Asa simt .. Nu ma intreba de ce, deoarece nici eu nu stiu raspunsul. Poate ochii mei au invatat sa vada altfel, sau sufletul meu si-a dat seama ca se poate atasa si de acele persoane.

...si ma gandesc ca e si El, un om obisnuit, ca oricare dintre noi. Are doua picioare, cu care a pasit prin viata, croindu-si drumul spre mine. Are doua brate in a caror imbratisare simt ca as putea sa-mi incredintez sufletul pentru vecie. Are 5 degete lungi, a caror mangaiere ma face sa vibrez de fiecare data. Nimic neobisnuit. Are o singura gura, care-mi ofera cele mai dulci sarutari, si 2 buze care-mi soptesc cat de mult ma iubeste inima ascunsa inauntrul trupului. Are doi ochisori caprui care simt ca pot vedea pana in adancul sufletului meu. Are un singur suflet, in care stiu ca sunt doar eu. Mi-a demonstrat asta de nenumarate ori. Dar totusi, daca e atat de normal ca noi, ceilalti, ce are atat de aparte? De ce aceste parti componente ale corpului sau au atata insemnatate pentru mine? E ceva prea matur ascuns in mintea lui copilaroasa, si-n spatele viselor sale puerile stau ascunse planuri marete, poate. Dar oare in inima acestui om obisnuit, ce se afla? Inima lui care bate “tic...

In seara asta, ca sa va arat ca sunt o persoana care "are cuvant", m-am hotarat sa va arat, asa cum am promis, desenele mele. Nu sunt multe, dar mie-mi plac pentru ca stiu ca sunt facute de manutza mea. Imi cer scuze pt claritatea pozelor ( sunt facute fara blitz, de aia sunt asa galbene ). Un fel de Ford Mustang :))   Desenul e facut asa, ca de 8 martie, simbolizand mamica si lupta impotriva cancerului la san ( tatuajul )    O tipa jumatate robot - gen Anime    Regina fluturilor   Veteranii Tom, Jerry si Spike     Ben 10 [ cu dedicatie pentru o persoana ft draga mie :* ] 

Buna tuturor. Sunt nebuna . Daca pana acum se putea afrima asta, acum se poate spune ca am depasit orice limita. Si ieri, si azi am desenat in continuu. Nu fac altceva deca sa desenez . Oare se transforma in pasiune !? Hm... dar imi place maxim sa desenez. Am deja 4 desene facute de ieri pana azi :). Sunt doar in creion, si asa vor fi toate, pana voi reusi sa-mi cumpar niste culori destul de bune. Zilele urmatoare o sa postez desenele pentru a le vedea si voi si sa-mi spuneti ce parere aveti. Pana una alta, va doresc sa vina primavara la voi cat mai repede, si sa aveti o seara frumoasa in continuare :*

Astazi, colegul meu Catalin [ :> ] mi-a trimis link-ul unui video postat de el pe YouTube. Mi-a placut ce-am vazut/auzit, si m-am hotarat sa-l pun pe blog sa-l vedeti si voi :). Stie ce face atunci cand are chitara in mana, si asa ne face noua pauzele mai frumoase :)). Trebuie sa recunoastem ca se pricepe ...

Indiferenta sau mai bine zis ignoranta e dureroasa ! Doare extrem de tare si te loveste exact atunci cand ai cea mai mare nevoie de afectiune. Te loveste puternic, si te face sa-ti dai seama cat esti de sensibil si cat esti de mic in lumea in care ieri credeai ca esti totul. Un singur cuvant te poate face sa plangi in hohote, dar o singura lacrima lasa o persoana fara cuvinte. De ce !? Suntem diferiti pentru ca avem idei diferite, dar de obicei polii opusi  se atrag ... "Magnetul" dintre noi mai functioneaza? E dureros sa stai singur intre 4 pereti, sa nu ai cu cine vorbi. Cui sa ma plang? Cine ma poate intelege? Imi vine sa plang si sa plang pentru ca ma doare. Ma simt foarte rau si poate e si vina mea, dar ma doare. Cateva cuvinte spuse aiurea pot provoca rani adanci... Stiu ca degeaba plang, pentru ca peste cateva ore vom vorbi si asa cum faci de obicei, ma convingi ca m-am suparat degeaba. Dar oare e chiar asa? Ma supar uneori din motive prostesti, dar nu mereu ... Ca...

Acum cateva zile am vazut filmul "My sister's keeper". Un film foarte bun care prezinta o cutremuratoare poveste de viata. Nu vreau sa va spun decat o singura fraza despre film : un cuplu are o fetita. Cand acestia descopera ca unicul lor odor are leucemie se hotarasc sa faca un alt copil in vitro de la care sa poata preleva celule, sange, maduva osoasa sau orice avea nevoie micutza lor. Ganditi-va ca a doua fetita, Anna, "fabricata" doar pentru a o ajuta pe sora sa, Kate, creste si isi da seama ca ceva nu e in regula... Dupa ce am vazut acest film, am ramas cu muuulte semne de intrebare. Ma puneam in locul Annei, si ma gandeam cat ar fi de greu, sa fi sanatos tun, dar sa stai prin spitale pt tot felul de analize, donari si asa mai departe. E cumplit, zic eu. Ok, e sora ei, are leucemie, dar viata ei nu conteaza deloc !? E doar un magazin din care poti lua orice fara sa te gandesti la consecinte? Nu prea cred ... Viata ... nu stiu ce e viata, pana la urma....

Hei. Mi-am adus aminte ca azi e 1 martie. In sfarsit !! De cand astept ziua asta ... E oficial primavara. Cel putin calendaristic :D. Azi, intr-un aventuros drum pana la oficiul postal din localitate [:>] am surprins cateva lucruri care vestesc primavara: - a inceput sa se scurga zapada [transformata, acum, in apa] pe la streasina blocurilor [ca doar stam la oras, ce pielea mea :)) ] - oamenii au inceput sa iasa de prin apartamentele imbacsite de mucegai - soarele se chinuia sa incalzeasca putin oraselul asta prapadit - si ce-i cel mai important, trotuarele erau pliiine de zambile, zambilici, ghiocei si alte elemente vegetale de acest gen - si desigur, sa nu uit de martisoarele, care mai de care mai urate si mai strambe, dar care mereu sunt la OFERTA ! :)) - vesnicul "haide, domnisoara, uite ce zambile/martisoare frumoase am... cu ce te servesc" de care nu scap niciodata, in saptamana 1-8 martie :)). Eh, cu toata harababura asta, e frumos sa simt asa macar in min...