Tropote de gânduri...

Rândurile de mai jos reprezintă o inspirație de moment. Sunt scrise într-o zi ploioasă și rece în timp ce stomacul mă doare atât de tare încât abia pot respira. Nu le citiți ca și când ar fi despre mine. Citiți-le ca și când ar fi despre voi... și atunci o să înțelegeți de fapt ce-am vrut să spun. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu-s nici despre mine, nici despre voi, ci sunt despre oameni... Pentru că oamenii sunt ființe frumoase, capabile de lucruri minunate. Pe cât de simple pe atât de complicate în esența lor...

După un secol de caniculă a venit și vremea aia faniă de stat în casă, de numărat bani și de făcut copii. Bani n-am, copii n-am de gând să fac foarte curând așa că m-am hotărât să dau eu un pic în mintea lor. Nu-mi trebuie copii, având în vedere că abia sunt în stare să am grijă de copilul care sunt eu uneori. Plouă cu strigături în momentul de față, în Timișoara, așa că mi-am băgat un pic pe un site cu jocuri despre care am mai scris și anul trecut .

Mai nou, sunt om mare cu probleme de oameni mari. Mi-am dat seama că mă transform în femeie. Până acum nu ştiu ce eram, dar un lucru e clar: încep să mă transform în gospodină, în fată de casă. Am început să gătesc mai des, să îmi organizez viaţa şi timpul în aşa fel încât să am timp pentru activităţi casnice. Oare de ce? De când mă ştiu am aşa o slăbiciune pentru a cumpăra căni, farfurii şi alte chestii pentru casă. Nu contează că mai am acasă încă 10 spatule sau 3 polonice. Dacă văd unul care-mi face mie cu ochiul de pe raft, îl cumpăr.