Tropote de gânduri...

Ultima zi de vara... O vara care parca a inceput ieri, se termina astazi. O alta vara... Au trecut asa, la fel ca si asta, vreo 18 veri din viata mea, dar parca niciuna n-a fost niciuna la fel. Vara asta a fost diferita. A avut acel ceva special care cu siguranta o va pastra undeva in sufletul meu, muuult timp de-acum inainte.  O vara care mi-a adus atat de lucruri bune, atatea amintiri frumosae. Caldura soarelui nu mi-a incalzit doar corpul, ci si sufletul. Razele sale m-au patruns pana in adancul inimii. Sau mai exact as putea spune ca razele soarelui au sagetat direct in inima mea numele anumitor persoane. Suna prea metaforic, probabil dar stiu sigur ca asa e. Vara asta, care deja a trecut, mi-a scos in cale niste oameni minunati, alaturi de care am petrecut o multime de momente frumoase. Simt ca vara asta m-a schimbat, sau poate ca.... Nu stiu exact ce s-a intamplat dar stiu sigur ca a fost diferit. Am vazut lucrurile altfel. Sunt sigura ca daca as vrea sa scriu...

Cum participi?  Simplu. Scrii un text, cat de lung/scurt vrei tu si apoi mi-l trimiti pana pe data de 26 august , printr-un mesaj privat pe facebook sau prin mail la adresa: nma.deea@yahoo.com . Textul va intra in concurs doar daca va incepe asa: "Nimic nu e mai frumos pe lume decat..."    Toate textele vor fi publicate pe pagina de facebook Tropote de ganduri sub forma unor poze note, iar cele care vor strange cele mai multe like-uri vor fi desemnate castigatoare. Concursul va incepe pe data de 27 august. Like-urile le veti putea strange pana pe data de 10 septembrie cand voi spune STOP VOT. Autorii textelor clasate pe primele 3 locuri vor primi cate o carte, ca si premiu , iar textele vor fi publicate si pe blog. Cele 3 carti vor fi acordate astfel: cel clasat pe locul 1 isi alege cartea pe care o vrea, apoi cel de pe locul 2 la fel... Astfel sper sa evitam orice neintelegere. Mult succes.

Panza asta de paianjen m-a prins... nu am putut scapa pentru ca nici macar nu am incercat. M-am lasat asa in voia sortii... Paianjenul nu iarta, musca din mine. Ma devoreaza incet... M-a prins in panza lui si nu vrea sa-mi dea drumul. Ma sfasie. Smulge bucata cu bucata viata din mine. Ma otraveste incet, ma ameteste, ma rupe in bucati. Apoi, bucata cu bucata, ma aduna si formeaza din nou intregul care-am fost. De ce?  Pentru a ma putea destrama din nou... Si profita asa, de fiecare data, dar nu spun nimic. Nu ma opun. Ma las in voia dorintelor sale. Nu ma opun deloc, deloc... Stiu ca nu va fi vesnic tot acest chin, toata aceasta lupta cu el. Stiu ca se va termina, dar nu sunt sigura ca vreau asta. Nu vreau sa se termine! Cred ca pe de-o parte, nebunia asta imi place si intr-un fel sau altul captivitatea asta in panza paianjenului nu este decat o alta piesa care poate completa puzzle-ul fericirii mele.