Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Trăim într-o lume în care esența lucrurilor se pierde din ce în ce mai mult. Se judecă mult și se aruncă cu pietre extrem de des. Se spune că prima impresie contează și că într-o conversație cu o persoană nouă primele 30 de secunde sunt esențiale. În același timp am învățat că aparențele înșală. Deci până la urmă cum e? Contează prima impresie? Judecăm fiecare lucru fără a-l cunoaște în profunzime?

Desigur că fiecare afirmație de mai sus e adevărată. Contează prima impresie, dar asta nu înseamnă că aceasta este și cea care va rămâne pentru totdeauna. Nu vi s-a întâmplat să cunoașteți o persoană care la început să vi se pară nu tocmai cea mai inteligentă sau cea mai demnă de atenția voastră, dar mai apoi să ajungeți chiar să o îndrăgiți? Eh, ia ascultați voi piesa asta și uitați-vă și la clip. Cum vi se pare? Un tip dubios, golănaș de cartier care a scris și el două rime și se crede mare cântăcios, așa-i? Arată ca un boschetar și plus că n-are nici dinți în gură. Corect?
Mda, cam asta-i prima impresie... dar dacă stai să asculți ce zice băiatu ăsta în piesele lui îți dai seama că pe undeva are dreptate și parcă începe să sune bine toată gălăgia aia. Și mai dai play la o piesă, apoi la încă una și-ți rămâne în cap așa ritmul ăla și câte-un vers. Eu așa am pățit. Versul care mi-a rămas mie în minte dintr-o piesă a lui Macanache a fost „Poți să fii original, dar original de prost”. Cââât de bine e zisă treaba asta??! Perfect adevărat.
L-am ascultat și live pe domnul și chiar sună drăguț. Da, ok, nu-l ascult zilnic și nu e chiar preferatul meu dar el este cel care mi-a demonstrat a mia oară că aparențele înșală.
În seara asta am dat peste un interviu acordat de el celor de la UTV. Foaaarte chill omul și cu durere la bască a vorbit. N-are el cea mai poetică exprimare dar am rămas cu niște idei notate pe-un carnețel după ce-am ajuns la finalul interviului.
Cheia succesului e să nu ai așteptări de la nimic. Astfel, orice lucru s-ar întâmpla, oricât de mic ar părea, e mai bun decât nimic. Ideea e că așa, neavând așteptări te poți bucura de fiecare realizare pe care o ai, în orice domeniu, sau pe orice plan. Dacă se întâmplă lucruri înseamnă că faci ceva. Deci e de bine!
Ca să-ți atingi mai ușor scopul final, stabilește-ți obiective mici. Alea-s mai ușor de îndeplinit și vei avea satisfacții mai mari văzând că încet-încet ai pus cărămidă cu cărămidă ca să-ți vezi construcția terminată. Și vai, cât e de frumoasă când e gata!
Cel mai mult în viață dorește-ți să aduci zâmbete pe fețele celor din jurul tău. Adună zâmbetele celor dragi. E frumos să-i vezi pe ceilalți zâmbind, dar e și mai frumos când știi că tu ești motivul pentru care ei zâmbesc.
Fă ceea ce-ți place. Nu face lucruri pentru că așa spune X sau pentru că așa „trebuie”. Fă ceea ce simți, fă ceea ce-ți place. Degeaba e frumos să fii cântăreț, dacă tu nu ești făcut pentru asta. Și aici nu mă refer doar la talent. După cum zicea și Macanache în interviu, cine s-ar mai urca într-un taxi dacă toți am fi taximetriști? Păi n-are omul ăsta dreptate? Nu trebuie să facem toți aceleași lucruri pentru că suntem atât de diferiți și atât de unici încât putem face lucruri minunate doar dorindu-ne cu adevărat asta.

Și uitr așa dintr-un interviu de 14 minute am rămas cu 4 reguli după care mă pot ghida în viață. Iubesc oamenii de la care am ce învăța. Și dacă în 14 minute omul ăsta mi-a oferit indirect 4 lecții de viață, nici nu vreau să mă gândesc câte ar mai avea de spus dacă aș avea o dicuție live cu el.
Vă las aici un link cu interviul că poate voi o să regăsiți acolo printre cuvintele lui alte lucruri noi care v-ar putea deschide puțin ochii, așa cum am pățit și eu.

FYI: N-am primit bani nici de la UTV nici de la Macanache pentru articolul ăsta. L-am scris pentru că așa a vrut mușchiul meu de domnișoară. :D