S-a murit în '89 ca idioții să-și poată exprima liber punctul de vedere

Cu fiecare zi care trece de la nenorocirea de la Colectiv mi se face din ce în ce mai scârbă de oameni. Și așa îmi dau seama de ce mi-am luat pisic și de ce-l iubesc așa de tare. Pentru că el nu-i idiot și n-aruncă cu păreri în stânga și-n dreapta fără să gândească. Vreau să avertizez că postarea asta e plină de păreri foarte subiective care s-ar putea să jignească așa că îi rog pe cei mai sensibili să apese frumos x-ulețul mic din colț. Nu arunc cu pietre-n nimeni, dar am niște doze de venin care se adună în mine și le-aș scuipa în fața ălora care nu-și văd de treaba lor și aruncă cu vorbe aiurea. Eu nu le pot înțelege părerile, dar le pot respecta în timp ce mi le exprim și eu pe ale mele. Corect?
Cam cât creier trebuie să ai în căpșorul ăla încât să crezi că 30 de oameni (treizeci!!) au murit din cauza muzicii pe care o ascultă? Cum e posibil în secolul douășunu să crezi așa ceva? Explicați-mi și mie rogu-vă, modul în care ritmul unei melodii îți scurtează numărul zilelor! Sau ce? Jesus stătea el așa și s-a gândit că... bă, e vineri... uite-i pe ăștia cum ascultă rock. Păi cum adică ascultă rock?Ia să-i ard un pic și să-i chem la mine. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că Tatălui și Fiului le-a plăcut atât de tare muzica celor de la Goodbye to Gravity încât i-a luat pe doi dintre membrii trupei sus la ei să le cânte live. Nu i-a mai lăsat pe pământ pentru că, aparent lumea nu înțelege genul ăsta de artă. Ce părere aveți despre asta? Poate muzica aia nu l-a supărat pe Dumnezeu, ci dimpotrivă, i-a plăcut prea mult. Na!
Erau sataniști, ă? Aveau pe afiș niște dragoni. Oh, dar vai! Să mai zic iar de Daenerys? Să mai zic?? Mama ei de satanistă! Dacă posterul unui eveniment are legătură cu felul în care se va termina acesta, oare ce să mai zic de afișurile care anunță party-urile din cluburile de fițe și să nu mai zic de alea de manele. Buci goale, craci goi, fete în ipostaze sexy. Oare cum se termină un party de genul? Sodoma și Gomora vă spune ceva?

We're not numbers, we're free, we're so alive,And the day we give in is the day we die.

Am scris versurile astea și cu italic și cu bold pentru că deja nu mai suport să văd cum mass-media transmite numai ce vrea ea și cum prostește poporul a miliarda oară! Evident că s-a extras din context un vers amărât și s-a aruncat pe masa devoratorilor de media proastă. Bla bla bla, tinerii ascultau o melodie în care se vorbea despre cum o să moară și au murit. Bravo, băi mass-media deșteaptă ce ești tu! Până și maică-mea ar fi înțeles, cu engleza ei de baltă, că oamenii ăia cântau despre cu totul și cu totul altceva decât despre moartea lor. The day we give in is the day we die. Asta clar nu se traduce prin ne-am adunat aici ca să murim. Dar na, oamenii au murit în '89 ca idioții să-și poată exprima liber punctele de vedere.
Dacă aș fi murit la Revoluție m-aș fi răsucit în mormânt acuma, văzând cine profită de dreptul la libera exprimare. Nu vreau să spun că oamenii ăia au murit degeaba la Revoluție, dar câteodată impresia asta o am. La fel cum și cei 30 de oameni din Colectiv au murit probabil tot la fel. S-au agitat un pic spiritele (și nu cele invocate la concert, după cum spun unii), sus-pușii își dau seama (brusc!) că legile nu se aplică așa cum ar trebui și că normele minime de protecție nu sunt respectate, că sistemul medical e în pom și pomul în aer, ș.a.m.d. Dar degeaba.
Familiile își îngroapă morții, stau la căpătâiul celor dragi cu buletinele în mână încercând să-i recunoască, țara asta e udată cu lacrimi și miroase a carne arsă și-a fum. Ne simțim neputincioși în fața dezastrelor de genul acesta și plecăm ochii triști neavând curajul să privim realitatea în ochi. Și cel mai trist e că realitatea trebuie să se transforme în moarte și-n catastrofe ca să mișcăm și noi un deget.
Autoritățile mișcă un deget abia după ce moartea ne-a arătat deja degetul mijlociu.
Punct.