Despre iesirea-n zapaduta...

E deja tarziu, si am multe sa spun... Nu e tocmai cea mai placuta modalitate de a incepe o postare, dar... let's bring it on!
Dupa o pauza luuuunga si nesimtita, m-am hotarat sa revin cu cateva cuvinte, doar asa pentru a-i da un impuls blog-ului sa supravietuiasca. Sunt atatea despre care as putea scrie... hmm.. sarbatori, iarna, vacanta, sau.. scoala? :)).
Azi, postarea mea nu e atat de profunda ca si celelalte... dar ma simt asa de bine dupa 3 sapatamani de vacanta incat toate gandurile mele profunde, s-au dus atat de adanc in minte, incat mi-e greu sa le scot acum la suprafata.
Dupa cum stiti deja [sau daca nu stiti, va spun eu ca...], iarna n-avem aici decat de vreo 2-3 zile, ca pana acum am fost intr-un anotimp "intersezonal" [ oare exista cuvantu' asta? ]: intr-o zi era primavara, in alta ningea, ca dupa aceea sa ploua si sa mai cada cate o frunza... E palpitant asa, dar nu prea!
Si totusi, intr-un final, "Dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani!", asa cum spunea si I.L.Caragiale, a venit iarna si la noi. N-au fost chiar 30 de ani, dar cateva luni bune, sigur au trecut de cand tot se chinuie sa apara! Conteaza faptul ca acum e aici! Dovada?

Cam asta e dovada... si aici erau doar primele ore din iarna :).

Si, ca orice om normal care sta intr-o zona de munte, a trebuit sa dau o fuga si la sanius, deci n-am putut spune nu invitatiei de a ne rupe gaturile, picioarele, si alte componente ale trup'soarelor noastre si am plecat sa ne "zapadim" [ nici cuvantu' asta nu stiu daca exista :)) ].

Sincer, a fost una dintre cele mai frumoase zile din toata vacanta... si nu stiu daca din cauza faptului ca a fost ultima...? Dar m-am simtit atat de bine, si asa a fost de frumos...<3 [inima :))]. Am plecat o mana de prieteni spre un loc cu mai multa zapada decat in oras...si, dupa ce era sa facem praf cu masina niste copile [ al caror tata nu cred ca era constient ca de masina sa erau legate 2 boburi cu niste fete pe ele...], am ajuns si noi la zapaduta [ diminutivu' asta cred ca e acceptat de DOOM :)))]. Ma repet: a fost asa de frumos... si ne-am distrat, si am ras, si am inghetat [ la un momenta dat nu mai puteam clipi pentru ca-mi inghetase zapada pe gene :D ], am facut poze, ne-am dat cu sania... a fost perfect!

E o postare atat de lunga... dar, as scrie la ea pana maine dimineata... pentru ca oricum vacanta s-a terminat, zapada nu stim cat mai tine [ pentru ca azi deja incepea sa se topeasca ], dar eu sunt o fire optimista si cu o vie dorinta de a scrie cat mai mult... Dar gata, nu ma mai intind...:).

Oricum, vreau sa-i multumesc lui Ionut B. pentru ca daca nu era el, nu stiu daca scriam, despre toata nebunia asta, pe blog. El a fost cel care mi-a spus ca vrea sa vada un articol pe blog-ul meu, despre iesirea noastra la zapada, si uite c-am facut-o! Si nu in ultimul rand, vreau sa le multumesc tuturor celor care mi-au facut ultima zi de vacanta, o zi atat de frumoasa: iubitului meu C., lui Narcis, lui Danut... etc.:))

Va multumesc si voua, dragii mei, pentru ca v-ati facut timp sa cititi aceasta postare-roman pe care am scris-o asa... dintr-o data.. fara niciun pic de meditatie:). 

Acum as vrea sa va demonstrez ca totul este real, si ca nu am mintit... chiar am fost sa inghetam in zapaduta!

V-am pupat, si promit sa ma intorc repede cu alte prostii...! :*