Tropote de gânduri...

Ținând cont de faptul că spătămâna asta am fost în concediu, am avut timp mai mult pentru mine. Nu am plecat nicăieri, n-am vizitat destinații exotice, nu m-am bronzat pe nici o plajă de fițe, dar am avut timp să fac lucrurile care îmi plac cel mai mul, și în mod obișnuit nu prea am timp să le fac. Astfel că am citit, am văzut câteva filme foarte faine și, desigur, nu puteau lipsi serialele din lista asta cu lucruri preferate. Așadar, în continuare, am câteva recomandări pentru voi în sensul ăsta...

Am impresia că n-am mai dat pe aici de cel puțin un secol. Să nu credeți că n-am mai avut idei sau lucruri despre care să scriu! Nici vorbă! Principalul motiv pentru care nu am mai scris este faptul că nu prea am mai avut timp. Jobul meu cel nou și facultatea îmi ocupă majoritatea timpului, iar atunci când găsesc câte o portiță de aer curat încerc să ies din casă, să fac cumpărături, să fac curat și alte lucruri de acest gen. Vă ziceam că mi-am găsit un job nou, sau mai bine zis: mi-am găsit în sfârșit un job!  Lucrez la Anticariatul Socrate din Iulius Mall Timișoara așa că dacă aveți drum pe acolo vă aștept să mirosim cărți împreună :). Și așteptați-vă să tot apară postări legate despre cărți, citit și alte lucruri asemănătoare.

A venit și momentul în care mă simt liberă. Așteptam de ceva timp să vină clipa când mă pot apuca de scris fără să am vreo mustrare de conștiință. A trecut sesiunea și ideile mele au început să zburde libere prin cap fără să se simtă constrânse de faptul că am de predat un proiect sau de citit o carte pentru nu știu ce examen. Acuma pot să citesc, să scriu, să mă uit la filme și să-mi pierd vremea uitându-mă pe pereți fără să mă gândesc că am atâta treabă și eu nu fac nimic în privința asta.

Acum câteva zile vorbeam despre venirea toamnei și ziceam că nu înteleg toată agitația asta. Nu sunt așa de afectată de această schimbare de anotimp pentru că n-am avut parte de vară. Doar de 4 zile, doamna toamnă și-a făcut apariția în calendar și deja afară e trist și mohorât și plouă. Ce bine s-ar simți Bacovia într-un astfel de peisaj. Dar nu pot să neg și să spun că mie îmi displace. Mă relaxează vremea asta și-mi dă energia aia de care am nevoie pentru a-mi pune gândurile cap la cap. Așa m-a lovit azi inspirația să încep să scriu...

O vorbă din bătrâni zice că: dar din dar se face Rai   sau cam așa ceva. Nu știu dacă e în totalitate adevărat, dar mie așa-mi place să cred. Mulți zic despre mine că sunt rea și zgârcită (dar voi să nu-i băgați în seamă), dar de fapt iubesc să fac cadouri. Îmi place să fac daruri oamenilor dragi din jurul meu care simt că merită asta. Foarte rar mi se întâmplă să ofer cadouri din obligație. De obicei dacă văd un lucru care îmi amintește de X sau de Y, îl cumpăr și i-l ofer cadou așa random, fără vreun motiv. 

Acum ceva timp am promis pe pagina de Facebook a blogului că voi scrie despre un proiect foarte drăguț al unor domnișoare studente la Cluj. Îmi cer scuze că am uitat și abia acum mi-am amintit, dar better late than never , nu-i așa? Păi să vă zic despre ce e vorba...

În ultimul timp am început să nu mă mai satur de citit. Aș citi în continuu doar că timpul începe să nu mai fie de partea mea. Noroc cu bibliotecile că mai pot împrumuta și eu câte o carte, pentru că viața de student nu prea-mi permite să-mi cumpăr toate cărțile pe care mi le doresc. Așa că împrumut de ici-colo tot ce prind. Să nu mai spun cât de mult îmi place să primesc cărți. Particip la toate concursurile care îmi oferă o șansă cât de mică să primesc o carte. În acest sens, mare mi-a fost rânjetul pe față când am văzut provocarea celor de la Libris.ro .

Am 21 de ani și încerc să-mi explic de ce abia nu de mult am descoperit cititul ca fiind o pasiune. Oare de ce cât am fost copil nu m-au atras cărțile? De fapt, mint dacă spun că nu îmi plăceau cărțile... nu îmi placea să le citesc. Îmi plăcea să le cumpăr, să le primesc, să le am, dar niciodată nu le citeam. Poate n-a avut cine să mă îndrume în direcția asta, dar totuși principala cauză sunt eu! Eu sunt de vină pentru cu n-am citit mai mult...

Ieri am primit pe Facebook o invitație la un eveniment cu numele de  INDIA cu Iulia Nălățan . „India” mi-a atras atenția din prima și m-am gândit direct că vreau să merg. Încurajată și de faptul ca acesta a avut loc în librăria „Cartea de nisip” (loc cunoscut mie, aici în Timișoara - încă încerc să mă orientez în spațiu), și de faptul că era la o oră care se potrivea perfect programului meu, mi-am zis: mă duc!

Cum participi?  Simplu. Scrii un text, cat de lung/scurt vrei tu si apoi mi-l trimiti pana pe data de 26 august , printr-un mesaj privat pe facebook sau prin mail la adresa: nma.deea@yahoo.com . Textul va intra in concurs doar daca va incepe asa: "Nimic nu e mai frumos pe lume decat..."    Toate textele vor fi publicate pe pagina de facebook Tropote de ganduri sub forma unor poze note, iar cele care vor strange cele mai multe like-uri vor fi desemnate castigatoare. Concursul va incepe pe data de 27 august. Like-urile le veti putea strange pana pe data de 10 septembrie cand voi spune STOP VOT. Autorii textelor clasate pe primele 3 locuri vor primi cate o carte, ca si premiu , iar textele vor fi publicate si pe blog. Cele 3 carti vor fi acordate astfel: cel clasat pe locul 1 isi alege cartea pe care o vrea, apoi cel de pe locul 2 la fel... Astfel sper sa evitam orice neintelegere. Mult succes.

- Tanti, de ce le aruncati? - Pentru ca nu-mi mai sunt de folos.. - Daca va rog, mi le dati mie? - Nu vrei sa-ti dau, mai bine, niste bani sa-ti cumperi ceva de mancare!? Uite, cat de slabut esti... - NU! Banii nu-mi raman niciodata mie... Ii ia mama... - Si ce face cu ei? Nu iti cumpara bombonele? - Bombonele primim doar de la Mos Craciun. Mama cumpara tigari si cate o paine, dar eu si ceilalti 6 frati ai mei nu ne saturam niciodata... - Sarmanii copii.. - Imi dati mie cartile? - Tu esti micut. Iti citeste mami tau? - Nu, tanti. Mama nu stie sa citeasca. Dar este o tanti in parc. E mereu pe banca, si ne strangem acolo mai multi copilasi si ne citeste ea. - Bine, ti le dau tie, dar cu o conditie. - Ce e aia o "conditie"? - Adica eu iti dau tie cartile, si tu trebuie sa faci ceva pentru mine.. la schimb. - Aaaaa... Bine. Fac orice. - Imi promiti ca nu vinzi cartile, si ca o sa vii la mine sa te invat sa citesti? - Daaa! Promit! O sa vin. Sunt ALE MELE? Toate!?...

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa. Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa. Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe ...

De curand am aflat despre autorul Nicholas Sparks. Un prieten mi-a spus ca e un scriitor foarte bun, si afland ca el este autorul cartii : "A walk to remember" ("O plimbare de neuitat") m-am hotarat sa-mi comand cartea "Dear John" ( "Draga John" ). E superba! Merita citita. E cea mai frumoasa poveste de dragoste pe care am citit-o. Pot spune ca e mai frumoasa decat "Maitreyi" a lui Mircea Eliade, care inainte sa citesc "Draga John" era preferata mea. Daca va "pica" in mana cartea asta nu o lasati sa va scape. Acum astept sa gasesc ecranizarea facuta dupa carte, care a avut premiera  pe 5 februarie in SUA. Mai jos am "lipit" :)) trailer din filmul care urmeaza sa apara prin zona cat de curand (sper).