Despre cum îmi recuperez eu copilăria pierdută

Am 21 de ani și încerc să-mi explic de ce abia nu de mult am descoperit cititul ca fiind o pasiune. Oare de ce cât am fost copil nu m-au atras cărțile? De fapt, mint dacă spun că nu îmi plăceau cărțile... nu îmi placea să le citesc. Îmi plăcea să le cumpăr, să le primesc, să le am, dar niciodată nu le citeam. Poate n-a avut cine să mă îndrume în direcția asta, dar totuși principala cauză sunt eu! Eu sunt de vină pentru cu n-am citit mai mult...

Și acum, după atâta timp îmi dau seama ce rău am făcut. Cât timp am pierdut. Timp pe care nu o să-l recuperez niciodată. Acum mă lupt cu dorința mea de a citi. Vreau să citesc o grămadă de cărți și lista se tot lungește și eu n-apuc să fac nimic. Cu toate astea am început să citesc seria Harry Potter.
Alți copii au primit cărțile Harry Potter de când erau în școala generală, poate. Eu pe vremea aia doar vedeam filmele cu Harry pe care le difuzau cei de la ProTV. Am văzut „Camera secretelor” și „Piatra filozofală” de o grămadă de ori și niciodată nu mă săturam de ele. Abia când am mai crescut și mi-am dat seama că pot vedea filme pe calculator am reușit să văd și celelalte filme din serie.
Cred că eram în liceu când am făcut un maraton Harry Potter și am văzut toate filmele în 2 zile. A fost awesome și aș face asta again and again de câte ori aș avea ocazia.
Dar filmul e film și cartea e carte. Anul ăsta m-am bucurat exact ca un copil când am văzut că cei de la Libertatea oferă colecția cărților Harry Potter împreună cu ziarul. Mi le-am cumpărat așa pentru că nu am fost dispusă să dau atâția bani pe ele în librării. (Ok! Sunt zgârcită la faze de genu...)
Și așa am reușit să am toate cele 7 cărți și evident că m-am apucat de citit. Și citesc la ele cu sufletul la gură cu toate că știu cam ce are să se întâmple, dar îmi place de mor. Evident că sunt multe lucruri în plus în cărți, care în filme nu apar și mă bucur de fiecare dată când mai descopăr câte ceva.
Poate mulți cred că am depășit vârsta la care trebuiau citite cărțile astea, dar ce contează? Mie îmi plac și mă fac să mă simt bine, să mă relaxez, să evadez din cotidian, cum ar zice Bacovia :).
Cred că merită să citești orice carte care te atrage și te captivează indiferent de vârsta pe care o ai. Dacă n-am avut posibilitatea să citesc cărțile Harry Potter când am fost mică, era culmea să le fi ratat...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media