Tropote de gânduri...

Luna d e c e m b r i e . Luna moșilor: Moș Nicolae și Moș Crăciun pentru unii, alți moși cu conturi grase în bănci pentru altele. Ideea e că-s moși. Peste tot. Pe străzi, pe afișe, prin magazine, la TV. Peste tot e plin de moși. În fiecare an, perioada asta e cu două tăișuri pentru mine. Niciodată nu sunt sigură dacă mă bucur sau nu că a venit. Am momente când sunt super entuziasmată că vin sărbătorile , se apropie Crăciunul și Anul Nou , dar am momente când mă enervează pur și simplu. Probabil sunt instabilă psihic sau ceva, dar nu mă pot hotărî niciodată.

Tot anul mi-l petrec făcânu-mi planuri și punând țara la cale. Dar ce zic eu „țara”? Când încep să fac planuri, apăi fac, și toată lumea trebuie să se învârtă în direcția în care vreau eu. Și fac liste și scheme și schițe și iar liste și… de cele mai multe ori le fac degeaba. Mda, cam așa-i mai tot timpul… Dar asta nu mă oprește să tot planific și să mă agit ca mai apoi să fiu dezamăgită și să plâng și să mă plâng, dar așa-s eu.  Evident că și pentru vara asta am avut pusă la punct o listă de genul:  ”to do”. Vara e imediat pe sfârșite și lista mea nu prea are tăieturi pe ea. Un singur lucru am reușit să-l fac până acum și sunt extrem de fericită din acest motiv.

Ținând cont de faptul că azi am scăpat de examen mi-am permis, în sfârșit, să atârn aiurea fără să mă mustre conștiința. Așa că după ce am ieșit de la examen am băut o limonadă cu  Portocala , apoi m-am trântit în pat și am citit, am pierdut vremea pe tumblr, m-am uitat pe pereți... am făcut ce-a vrut mușchiul meu, ca să zic așa. Spre seară am văzut că  Deea  a postat din nou pe  blog . Povești din excursia ei la Paris...

Cea mai terifiantă amintire a mea astăzi împlinește 8 ani. „Au trecut 8 ani de la ape” , așa spune mereu mamaia. „Aaaa...asta a fost înainte de ape” . „Apele” au devenit un fel de unitate de măsură a timpului: dacă e înainte de ape, e vechi, dacă e după ape e cât de cât mai recent. Ce sunt apele, totuși?

E deja tarziu, si am multe sa spun... Nu e tocmai cea mai placuta modalitate de a incepe o postare, dar... let's bring it on! Dupa o pauza luuuunga si nesimtita, m-am hotarat sa revin cu cateva cuvinte, doar asa pentru a-i da un impuls blog-ului sa supravietuiasca. Sunt atatea despre care as putea scrie... hmm.. sarbatori, iarna, vacanta, sau.. scoala? :)). Azi, postarea mea nu e atat de profunda ca si celelalte... dar ma simt asa de bine dupa 3 sapatamani de vacanta incat toate gandurile mele profunde, s-au dus atat de adanc in minte, incat mi-e greu sa le scot acum la suprafata. Dupa cum stiti deja [sau daca nu stiti, va spun eu ca...], iarna n-avem aici decat de vreo 2-3 zile, ca pana acum am fost intr-un anotimp "intersezonal" [ oare exista cuvantu' asta? ]: intr-o zi era primavara, in alta ningea, ca dupa aceea sa ploua si sa mai cada cate o frunza... E palpitant asa, dar nu prea! Si totusi, intr-un final, "Dupa lupte seculare care au durat aproape 30 ...

Pai, sunt tot eu! Aceeasi Andreea, intoarsa acasa din magnifica vacanta la tara pe frumoasele plaiuri moldovenesti. Da, Moldova = ape, in perioada asta. Ete' am avut norocu' sa scap, sa ies intreaga de acolo, pe picioarele mele :). Sunt intreaga, si sper sa apuc sa scriu cat de curand ceva inteligent si aici :)) Deocamdata, n-am nici chef, nici inspiratia necesara.

Da. Stiu .. astazi e deja a 2a zi de toamna :( Trist, dar adevarat. S-a terminat (oarecum) totul.  Totul va incepe sa se schimbe. TOTUL?  Oare chiar totul? Asta ramne de vazut. Exceptand schimbarile naturii, sa speram ca nu se vor schimba si oamenii ... Cu toate ca in ultimul timp am observat ca se schimba si fara vreun motiv anume. Doar asa: se duc! Se schimba lumea de la o zi la alta, la fel cum se schimba culoarea frunzelor, acum la inceput de toamna. Asa cum razele soarelui incep sa-si piarda caldura, si intensitatea de vara, asa incep si eu sa-mi pierd increderea in "lumea asta rea". Nimeni nu mai merita incredere deplina. Cateodata cred ca e chiar bine sa fi suuuuper-egoist. Si stii de ce? Pentru ca asa, te doare-n dos ( :D ) de tot ce e in jurul tau si nu te intereseaza decat persoana ta. Ma rog, asta e lumea nu o pot schimba nici eu, nici tu si nimeni altcineva! Principalul meu gand zilele astea, este : "PRIMA ZI DE SCOALA". Uuuuf, it's commin' :...

Ora 8:57 (:. Treaza de la 7:40 ... dupa un mirific drum de 18 ore :. Plecata din Ivesti ( GL ) la 6:25 .. ajunsa in Tecuci la 7 ... frecat de menta 2h, pana la acceleratu' de Bucuresti ... Ora 9:15 .. plecarea din Tecuci .. mirifice 4h pana in Bucuresti. Nu plictiseala, nu nimic. Vorbit la telefooon, ascultat muzica .. ajungerea in Capitala la ora 1:15 :D. Perfect. Intalnirea cu Lizucaaa! Am intalnit o fatuca extrem de draga mie, cu care am vb doar pe mess, timp de vreo 2 ani. Am vorbit 2h in parcul din spatele Garii de Nord. Ai mei deja ma dadusera disparuta: nu telefon, nu sms, nu copchila :)). Am revenit, mi-au tinut predica vietii, am mai frecat menta aproape 2h, timp in care mi s-a facut foame si mi-am luat un Burger cu Pui de la SpringTime ( lucru pe care n-o sa-l mai fac cat de curand ), si dupa ce l-am papat ca un Haplea ce is :)), m-a durut ingrozitor de tare stomacul :)). Pe la 6 fara ceva, ne-am urcat si in acceleratul Bucuresti-Deva. Plictiseala totala, lipsa de...

Buna.  Primul meu "post". Mandra-s de mine :)). Eu sunt, Andreea Mihaela ;)). Daar, nu prea imi zice lumea asa. Pentru "astia" din jurul meu sunt ori Deea , ori ceva de genu' asta.  Incantata! Blogu' asta l-am facut asa.. fara motiv. Adica mi se pare mai "palpitant" decat pe wordpress :)) ( nu e antireclama, e doar o opinie ). Nu stiu de ce am deschis alt blog, ca pe ala de pa wordpress, n-am postat aproape deloc, da mno .. poate de asta ma tin :). ------------------------------------------------------------------ E 2 august, ora 17 aproximativ, si eu am "neste" bigudiuri in cap, ca de! seara/noaptea asta e majoratu' " Prajituricii ", si am zis da mno, sa fiu si eu mai "aranjata", chit ca "incretzirea" nu ma tine mai mt de cateva ore :-". Intentia conteaza.  De pe la 4 tot trebuia sa fiu gata, da mno .. cred ca de abia pe la 6 ajung acolo :)). Si sti de ce?  Pt ca n-am chef sa merg singura,...