(Ne)magia sărbătorilor

Luna decembrie. Luna moșilor: Moș Nicolae și Moș Crăciun pentru unii, alți moși cu conturi grase în bănci pentru altele. Ideea e că-s moși. Peste tot. Pe străzi, pe afișe, prin magazine, la TV. Peste tot e plin de moși. În fiecare an, perioada asta e cu două tăișuri pentru mine. Niciodată nu sunt sigură dacă mă bucur sau nu că a venit. Am momente când sunt super entuziasmată că vin sărbătorile, se apropie Crăciunul și Anul Nou, dar am momente când mă enervează pur și simplu. Probabil sunt instabilă psihic sau ceva, dar nu mă pot hotărî niciodată.
În fiecare an după ce trece ziua mea, principala grijă sunt sărbătorile. Nu contează că între cele două evenimente sunt aproape două luni. Încep să mă gândesc la Crăciun, la cadouri, la vacanță și la „ce pușca mea facem de Revelion?” În fiecare an. Încep să beau ciocolată caldă și vin fiert (și iubesc cum mi se aburesc ochelarii de la aburii din cană), îmi atârn beculețele pe perete, încep să desenez Moș Crăciuni și să-l ascult pe Hrușcă, pe Fuego și pe prietenii lor.
E așa drăguț și mă entuziasmez și mă agit până în momentul în care încep să-mi dau singură palme când îmi vin în minte și dezavantajele și lucrurile care mă scot din sărite în legătură cu magia sărbătorilor de iarnă.
În primul rând e agitația și nebunia din magazine. Nu contează că e alimentara din colț sau hypermarket-ul din mall că lumea se agită și se împinge peste tot. Înainte de Moș Nicolae toți cumpără ouă Kinder, pijamale, papuci de casă și portocale. De parcă tot anul au stat fără pijamale și acuma noroc cu moșu' ăsta că așa n-au să mai doarmă în chiloți. Nu mai are voie omul să meargă să-și ia un sul de hârtie igienică și un pateu că s-ar putea să-și ia niște coate-n burtă de la mamaia care e în stare să calce pe cap pe oricine cumpără mai multe portocale decât ea. Oameni buuuuni! O să tot fie portocale și papuci de casă în magazine și după data de 6 decembrie! Credeți-mă!!!
Apoi e treaba cu hai să vedem luminițele din centruuuu”. Da, de ce nu?! Nu-i ca și când vor fi vreo două luni atârnate prin copacii degerați din fața Operei. Hai să le vedem pe data de 1 când se aprind, că n-au același farmec dupaia. Și numa bine că a și plouat pe 1 decembrie și le-a stricat ăstora spiritul sărbătorilor cu luminițele lor cu tot. Și ca să fiu sinceră, Timișoara mă dezamăgește grav la capitolul „împodobirea orașuluu”. Dacă cei care se ocupă de treaba asta cred că trei fire de instalație aruncate într-un copac în centru (doar în centru!) înseamnă oraș împodobit, îi invit să vină la Petroșani să vadă acolo frumusețe. (Nu că m-aș lăuda eu cu orașul meu natal, dar chiar așa e).
În perioada asta mă enervează și vremea. Degeaba toată lumea e intrată în febra sărbătorilor când afară plouă. Nașpa.
Să nu mai zic de cei de la Pro Tv și Home Alone-ul lor. Băăăăi, oameni buni! Mai sunt și alte filme cu tematică de-asta așa winter, Christmas, Holyday sau cum vreți voi să-i ziceți. Înțeleg eu că-i un film drăguț și amuzant. Dar e ok să-l vezi o dată, de două ori, de 10 ori... da chiar așa? Televizorul din camera mea nici nu e pornit. Și nici nu trebuie să-l pornesc ca să văd că e Home Alone pe Pro Tv. Știu deja că e. Și dacă aș avea vreun dubiu, mă asigură prietenii mei de pe Facebook cu check-in-urile lor, evident. „Xulescu Popescu Ionescu is watching Home Alone at Home Sweet Home XoXo”.
Și mă mai enervează faptul că în perioada asta parcă aș face cadouri la toată lumea. Și mă tot gândesc ce să cumpăr și cum să fac surprize drăguțe și apoi mă lovește crunta realitate: bugetul care e aproape sub nivelul mării. Și niciodată nu mă învăț minte să pun bani deoparte pentru perioada asta.
Să nu mai zic că perioada asta de ante-sărbători cade exact în același timp cu perioada ante-sesiune. Și toată lumea pe la facultate vrea proiecte și prezentări și eu nu mă gândesc decât la ce frusecuri să fac de Crăciun și când să plec acasă.
Viiiiis. E un vis perioada asta. Și îmi place și mă enervează în același timp.
Voi ce simțiți în perioada asta? V-a pătruns spiritul sărbătorilor sau încă îl așteptați pe Fuego și pe mama lui să vină să vă împodobească bradul?



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media