Ce este dorul?

Îmi este dor de tine. Îmi lipsești. Te vreau lângă mine pentru că fără tine-i greu. E greu și doare să nu fi aici cu mine. Te-aș vrea în brațele mele pentru eternitate. În fiecare minut. În fiecare secundă. De-aș primi câte un minut pentru fiecare dată când am spus asta, probabil că aș fi nemuritoare. Dar oare ce înseamnă dorul? Te-ai întrebat vreodată? Eu da. Și mi-am dat seama că dorul e atunci când...
...trebuie să închid ochii pentru a te putea vedea. Atunci știu că mi-e dor de tine. Când închid ochii tot mai des pentru a te putea vedea. Și parcă aș sta cu ochii închiși într-una numai ca să te am lângă mine. Când îți spun că mi-e dor de tine înseamnă că sufletul meu tânjește după o alinare. Trupul meu suferă și parcă vrea să se descompună în părticele mici-mici, în atomi, molecule care să se evapore în univers și să zburde vesele până la tine.

Știu că mi-e dor de tine atunci când mă plimb singură pe străzi și-mi aduc aminte de noi. Trec prin locurile pe care le-am văzut împreună. Mă așez pe banca pe care am mâncat covrigi împreună, fug după același tramvai după care am fugit împreună. Mai știi cum fugeam și râdeam? Acum plâng. De dor.
Îmi fac o cafea și o beau singură. Nu e la fel de bună ca cea pe care-ai făcut-o tu. Am pus zahăr în cana ta, am turnat cafeaua aburindă, am amestecat bine. Exact cum făceai și tu. Dar ceva-i lipsește. Lipsești tu. 
Mi-e dor de tine când mă bag seara singură în pat. În același pat cu aceeași lenjerie portocalie în care am dormit amândoi. Aceeași pătură sub care mă cuibăream în brațele tale și tu mă sărutai pe frunte și-mi spuneai că-s mică. Toate miros a... a tine! Și mi se face dor. Dor de tine. 
Și mi-e dor și doare. Mi-e dor să faci mutre că ard prea tare cartofii sau că ceaiul nu e destul de dulce. Mi-e dor să intri peste mine la duș și să-mi aduci prosopul plușat. Mi-e dor să mă cerți că stau prea mult să mă machiez sau că durează prea mult să-mi îndrept părul. Acum nu mă mai ceartă nimeni. Nu mă mai gâdilă nimeni în timp ce încerc să-mi trasez codițele de tuș negru pe pleoape. Și ale naibii codițe că azi mi-au ieșit chiar bine. Cu toate că tu nu le-ai putut vedea.
Dorul e atunci când aștept să mă întrerupi când citesc. Nu se mai cuibărește nimeni lângă mine în pat în timp ce încerc să termin ultimul capitol. Nu mai vine nimeni să mă sărute pe gât și să mă întrebe: „Mai ai multe pagini? Nu ți-e somn? Lasă cartea...” Și știu că nu vrei să dormi și că ai altceva în minte, dar îți spun râzând că imediat termin. Și închid cartea și te strâng în brațe. 
Mi-e dor și de serile în care plănuim să ne uităm la un film și ne pregătim și cumpărăm chipsuri și facem ceai și ne așezăm confortabil, dar până la jumătatea filmului adorm. Și tu mă lași să dorm. Și mă învelești și mă săruți pe creștet și nu spui nimic. Continui să te uți la film iar când se termină mă strângi în brațe și adormi lângă mine. Și dimineață râzi de mine că adorm exact la cele mai faine faze din film. Și eu mă oftic și mă agit și seara ne uităm din nou la același film. Și tu te mai uiți o dată cu mine. De dragul meu. 
Mi-e dor de tine. În fiecare secundă. În fiecare minut. Mi-e dor de ochii tăi, de buzele tale calde, de sufletul tău, de mâinile tale, de trupul tău, de părul tău pufos care miroase a tine. Mi-e dor de tot ce ești tu. Mi-e dor de tot ce-i al meu. Mi-e dor de tine, iubiule! 
Ție îți e dor? În ce fel ți-e dor? Ce înseamnă dorul pentru tine? Ce simți când ți-e dor? 
Când simt că mi-e dor, simt că ești cu mine, dar de fapt nu ești...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Produse drăguțe de la Marillys.ro

22 și 5 ani: clarificare de situație

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!