Tropote de gânduri...

Începe să mă enerveze zăpada de afară. Nu-i mai văd rostul. Rog persoanele iubitoare de iarnă și de frig să mă scuze, dar mi-au ajuns zecile de grade Celsius cu minus pe care le-am suportat. Să vină vara, zic! S-au dus toate: și sărbătorile și vacanța... până și Țuți a plecat la muncă... iarna de ce mai stă? Și pentru că s-a terminat un an și a început altul, încep și eu în forță cu scrisul pe blog. Nu încerc să mă mint singură și să-mi fac planuri pentru că știu că nu prea mă pot ține de ele. Las vremea să treacă și văd eu ce fac. Până una-alta m-am gândit să subliniez câteva lucruri pe care le-am făcut/trăit în 2014 și poate chiar să conturez o dorință-două pentru anul care tocmai a început.

Ce bine că mai ies și eu în lume, că uite așa îmi găsesc subiecte de dezbătut pe blog. O discuție ici, o privire aruncată dincolo și uite așa îmi dau seama că vecinu are o capră mai neagră decât a mea. Știți deja că eu sunt o persoană destul de naționalistă. Nu arunc cu pietre în capul românilor decât atunci când merită. Da, suntem un popor frumos cu o țară minunată. Problema noastră e că ne lăsăm conduși de oamenii nepotriviți și ne complacem în niște situații din care ar trebui să ne zbatem să ieșim. Dar, na, noi suntem neamul lui „Laaaas' că-i bine și-așa rău”. Suntem așa cum suntem, asta e. Dar în micuța mea excursie am observat niște lucruri nu tocmai roz în legătură cu englezii. Nu zic c-am fi noi nu știu ce genii, dar totuși...

Tot anul mi-l petrec făcânu-mi planuri și punând țara la cale. Dar ce zic eu „țara”? Când încep să fac planuri, apăi fac, și toată lumea trebuie să se învârtă în direcția în care vreau eu. Și fac liste și scheme și schițe și iar liste și… de cele mai multe ori le fac degeaba. Mda, cam așa-i mai tot timpul… Dar asta nu mă oprește să tot planific și să mă agit ca mai apoi să fiu dezamăgită și să plâng și să mă plâng, dar așa-s eu.  Evident că și pentru vara asta am avut pusă la punct o listă de genul:  ”to do”. Vara e imediat pe sfârșite și lista mea nu prea are tăieturi pe ea. Un singur lucru am reușit să-l fac până acum și sunt extrem de fericită din acest motiv.

Ținând cont de faptul că azi am scăpat de examen mi-am permis, în sfârșit, să atârn aiurea fără să mă mustre conștiința. Așa că după ce am ieșit de la examen am băut o limonadă cu  Portocala , apoi m-am trântit în pat și am citit, am pierdut vremea pe tumblr, m-am uitat pe pereți... am făcut ce-a vrut mușchiul meu, ca să zic așa. Spre seară am văzut că  Deea  a postat din nou pe  blog . Povești din excursia ei la Paris...

Când oamenii normali se străduiesc să termine ultimele pregătiri pentru noaptea dintre ani, eu m-am gândit să fac o analiză a anului care tocmai se termină. 2012 mi-a adus bucurii și tristețe, zâmbete, lacrimi, suspine și hohote de râs. A fost un an plin, poate unul dintre cei mai plini de până acum. Cred că cel mai bine ar fi să enumăr câteva lucruri care au marcat acest an.

Ora 8:57 (:. Treaza de la 7:40 ... dupa un mirific drum de 18 ore :. Plecata din Ivesti ( GL ) la 6:25 .. ajunsa in Tecuci la 7 ... frecat de menta 2h, pana la acceleratu' de Bucuresti ... Ora 9:15 .. plecarea din Tecuci .. mirifice 4h pana in Bucuresti. Nu plictiseala, nu nimic. Vorbit la telefooon, ascultat muzica .. ajungerea in Capitala la ora 1:15 :D. Perfect. Intalnirea cu Lizucaaa! Am intalnit o fatuca extrem de draga mie, cu care am vb doar pe mess, timp de vreo 2 ani. Am vorbit 2h in parcul din spatele Garii de Nord. Ai mei deja ma dadusera disparuta: nu telefon, nu sms, nu copchila :)). Am revenit, mi-au tinut predica vietii, am mai frecat menta aproape 2h, timp in care mi s-a facut foame si mi-am luat un Burger cu Pui de la SpringTime ( lucru pe care n-o sa-l mai fac cat de curand ), si dupa ce l-am papat ca un Haplea ce is :)), m-a durut ingrozitor de tare stomacul :)). Pe la 6 fara ceva, ne-am urcat si in acceleratul Bucuresti-Deva. Plictiseala totala, lipsa de...