Truck Trip 2014 - partea I

Tot anul mi-l petrec făcânu-mi planuri și punând țara la cale. Dar ce zic eu „țara”? Când încep să fac planuri, apăi fac, și toată lumea trebuie să se învârtă în direcția în care vreau eu. Și fac liste și scheme și schițe și iar liste și… de cele mai multe ori le fac degeaba. Mda, cam așa-i mai tot timpul…
Dar asta nu mă oprește să tot planific și să mă agit ca mai apoi să fiu dezamăgită și să plâng și să mă plâng, dar așa-s eu.  Evident că și pentru vara asta am avut pusă la punct o listă de genul:  ”to do”. Vara e imediat pe sfârșite și lista mea nu prea are tăieturi pe ea. Un singur lucru am reușit să-l fac până acum și sunt extrem de fericită din acest motiv.

Așa cum plănuisem cu Iubitul, am reușit să facem un fel de Truck Trip. Pentru cei care nu știu, el lucrează ca și șofer de camion pe comunitate. Mda, deja sunt imună la glumele despre tiriști așa că n-aveți decât să faceți câte vreți. După cum spuneam, de prin primăvară tot puneam la cale o idee măreață: după ce termin sesiunea să merg la el și să ne petrecem vara cu camionul prin Europa. Sună nebunesc, dar iată că am reușit.  Pe data de 3 iulie am plecat din Petroșani cu destinația Calais, Franța. Am avut un pic de emoții din două motive:  1. pentru că n-am mai fost plecată niciodată singură în afara țării (am fost într-o tabără în Ungaria, dar aia nu se pune pentru că nu eram singură) și 2. pentru că tipul de la firma de transport  cu care trebuia să plec era un incompetent. Am fost să-mi fac rezervare și când am văzut că pe tabel trece numele meu, numărul de telefon și destinația „Kalee” mi s-a făcut rău. Apoi când l-am întrebat cu ce autocar voi călători mi-a spus un singur lucur: „unul cu etaj”. Eh, și ce firmă de transport serioasă angajează astfel de oameni? Până la urmă am plecat și n-a fost nicio problemă cu firma minune. Poate ați auzit, poate nu, dar e vorba despre cei de la Lation Express.Și de parcă nu eram eu destul de stresată am mai pățit o trăznaie. Din Petroșani până în Simeria am mers toți pasagerii cu un maxi-taxi, din Simeria am luat un autocar iar în Arad am fost împărțiți în alte două autocare: unul care mergea direct in Anglia și altul care oprea și în Austria, Belgia, Franța… Eu știind că trebuie să ajung în Franța la Calais, primesc un telefon de la Iubit care-mi zice că trebuie să mă opresc în Belgia pentru că nu mai poate ajunge el să mă ia din Franța. Pulsul meu sărise peste limita normală și cred că șoferul a observat că începeam să am culoarea varului mi-a spus să stau liniștită că mă va lăsa acolo unde zice Iubitul. Zis și făcut, am explicat șoferului unde trebuie să mă lase și totul a mers ca la carte. Până la urmă n-am avut nicio problemă cu firma. Angajatul de la birou avea ceva țigle lipsă pe casă. După 30 și ceva de ore am ajuns în Belgia la Iubit. Oh, și ce dulce a fost revederea după 2 luni.
Și de atunci m-am tot plimbat cu camionul. Am văzut părticele din Belgia, Franța și Anglia, pentru că doar aici are Iubitul curse. E frumos să vezi alte culturi, alți oameni. DEZVOLTARE. Așa pot descrie într-un singur cuvânt ceea ce am văzut într-o lună, cât am fost plecată de acasă. Oamenii sunt civilizați, politicoși. Orașele, satele, zonele industriale, totul e curat, frumos și dezvoltat. Cuvântul acesta „dezvoltat” nu cred că îl folosesc exact așa cum trebuie în contextul acesta, dar el exprimă cel mai bine ceea ce am văzut. Poate aș putea mai bine să zic că aici totul e muuult mai dezvoltat decât acasă. Să nu mai vorbesc despre drumuri și autostrăzi. Mie mi s-a părut fascinant să văd 5 autostrăzi (cred că autostrăzi erau) una peste alta. Drumuri supraetajate, tunel cu șosea pe sub apă. Am tot căscat gura și m-am minunat ca ultima țărancă ajunsă la oraș. ”-Uaaa, uite ce mașină! Uite ce șosea! Uite ce pod! Uite ce casă!” Și în România avem șosele și poduri, dar aici e altceva. O să vă povestesc în alte postări despre Anglia și Podul Reginei și călătoriile cu trenul pe sub apă și cu vaporul pe deaspura ei.
Nu regret nici un moment că am ales ca timp de o lună să dorm în camion, să mă spăl în dușurile de la benzinării sau să gătesc la butelie. Sunt niște experiențe pe care nu oricine are ocazia să le trăiască. Da, am simțit că mă topesc în ziele în care erau +28 de grade în Anglia și se încingea cabina neagră și aerul condiționat nu mergea cum trebuie. Dar a fost superb și aș face asta încă o dată!
Un singur lucur mai vreau să spun. După Truck Trip-ul ăsta am ajuns să trag niște concluzii:
  • Viața de șofer de tir nu e așa de roz cum cred unii.
  • Țara noastră e mult mai frumoasă decât toate țările prin care am trecut, doar că ceea ce o strică sunt oamenii care o locuiesc. Ideea asta o aveam de mult timp, dar acum mi-a fost întărită de ceea ce am văzut.
Primul drum. Prima ploaie.

Pupici de cabină.

Case frumoase. Străzi frumoase. (Belgia)

Șusa, băi nene!

Va urma...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”