Truck Trip 2014 - partea I
Tot anul mi-l petrec făcânu-mi planuri și punând țara la cale. Dar ce zic eu „țara”? Când
încep să fac planuri, apăi fac, și toată lumea trebuie să se învârtă în
direcția în care vreau eu. Și fac liste și scheme și schițe și iar liste și… de
cele mai multe ori le fac degeaba. Mda, cam așa-i mai tot timpul…
Dar asta nu mă oprește să tot planific și să mă agit ca mai
apoi să fiu dezamăgită și să plâng și să mă plâng, dar așa-s eu. Evident că și pentru vara asta am avut pusă
la punct o listă de genul: ”to do”. Vara
e imediat pe sfârșite și lista mea nu prea are tăieturi pe ea. Un singur lucru
am reușit să-l fac până acum și sunt extrem de fericită din acest motiv.
Așa cum plănuisem cu Iubitul, am reușit să facem un fel de
Truck Trip. Pentru cei care nu știu, el lucrează ca și șofer de camion pe
comunitate. Mda, deja sunt imună la glumele despre tiriști așa că n-aveți decât
să faceți câte vreți. După cum spuneam, de prin primăvară tot puneam la cale o
idee măreață: după ce termin sesiunea să merg la el și să ne petrecem vara cu
camionul prin Europa. Sună nebunesc, dar iată că am reușit. Pe data de 3 iulie am plecat din Petroșani cu
destinația Calais, Franța. Am avut un pic de emoții din două motive: 1. pentru că n-am mai fost plecată niciodată
singură în afara țării (am fost într-o tabără în Ungaria, dar aia nu se pune
pentru că nu eram singură) și 2. pentru că tipul de la firma de transport cu care trebuia să plec era un incompetent.
Am fost să-mi fac rezervare și când am văzut că pe tabel trece numele meu,
numărul de telefon și destinația „Kalee” mi s-a făcut rău. Apoi când l-am
întrebat cu ce autocar voi călători mi-a spus un singur lucur: „unul cu etaj”.
Eh, și ce firmă de transport serioasă angajează astfel de oameni? Până la urmă
am plecat și n-a fost nicio problemă cu firma minune. Poate ați auzit, poate
nu, dar e vorba despre cei de la Lation Express.Și de parcă nu eram eu destul
de stresată am mai pățit o trăznaie. Din Petroșani până în Simeria am mers toți
pasagerii cu un maxi-taxi, din Simeria am luat un autocar iar în Arad am fost
împărțiți în alte două autocare: unul care mergea direct in Anglia și altul
care oprea și în Austria, Belgia, Franța… Eu știind că trebuie să ajung în
Franța la Calais, primesc un telefon de la Iubit care-mi zice că trebuie să mă
opresc în Belgia pentru că nu mai poate ajunge el să mă ia din Franța. Pulsul
meu sărise peste limita normală și cred că șoferul a observat că începeam să am
culoarea varului mi-a spus să stau liniștită că mă va lăsa acolo unde zice
Iubitul. Zis și făcut, am explicat șoferului unde trebuie să mă lase și totul a
mers ca la carte. Până la urmă n-am avut nicio problemă cu firma. Angajatul de la birou avea ceva țigle lipsă pe casă. După 30 și ceva de ore
am ajuns în Belgia la Iubit. Oh, și ce dulce a fost revederea după 2 luni.
Și de atunci m-am tot plimbat cu camionul. Am văzut părticele
din Belgia, Franța și Anglia, pentru că doar aici are Iubitul curse. E frumos
să vezi alte culturi, alți oameni. DEZVOLTARE. Așa pot descrie într-un singur
cuvânt ceea ce am văzut într-o lună, cât am fost plecată de acasă. Oamenii sunt
civilizați, politicoși. Orașele, satele, zonele industriale, totul e curat,
frumos și dezvoltat. Cuvântul acesta „dezvoltat” nu cred că îl folosesc exact
așa cum trebuie în contextul acesta, dar el exprimă cel mai bine ceea ce am văzut.
Poate aș putea mai bine să zic că aici totul e muuult mai dezvoltat decât
acasă. Să nu mai vorbesc despre drumuri și autostrăzi. Mie mi s-a părut
fascinant să văd 5 autostrăzi (cred că autostrăzi erau) una peste alta. Drumuri
supraetajate, tunel cu șosea pe sub apă. Am tot căscat gura și m-am minunat ca ultima
țărancă ajunsă la oraș. ”-Uaaa, uite ce mașină! Uite ce șosea! Uite ce pod!
Uite ce casă!” Și în România avem șosele și poduri, dar aici e altceva. O să vă
povestesc în alte postări despre Anglia și Podul Reginei și călătoriile cu
trenul pe sub apă și cu vaporul pe deaspura ei.
Nu regret nici un moment că am ales ca timp de o lună să
dorm în camion, să mă spăl în dușurile de la benzinării sau să gătesc la
butelie. Sunt niște experiențe pe care nu oricine are ocazia să le trăiască.
Da, am simțit că mă topesc în ziele în care erau +28 de grade în Anglia și se
încingea cabina neagră și aerul condiționat nu mergea cum trebuie. Dar a fost
superb și aș face asta încă o dată!
Un singur lucur mai vreau să spun. După Truck Trip-ul ăsta am ajuns să trag niște concluzii:
- Viața de șofer de tir nu e așa de roz cum cred unii.
- Țara noastră e mult mai frumoasă decât toate țările prin care am trecut, doar că ceea ce o strică sunt oamenii care o locuiesc. Ideea asta o aveam de mult timp, dar acum mi-a fost întărită de ceea ce am văzut.
Primul drum. Prima ploaie.
Pupici de cabină.
Case frumoase. Străzi frumoase. (Belgia)
Șusa, băi nene!
Va urma...
Comentarii
Trimiteți un comentariu