Tropote de gânduri...

Au fost furtuni aprige cu tunete și fulgere. Au curs râuri. De lacrimi. A bătut vântul când n-a mai fost nimic acolo. În suflet. Prima dată a fost pace. Apoi a venit furtuna. Apoi a fost liniște din nou. O liniște de-nmormântare. Se auzea doar șuierul vântului și clinchet de aminitri sparte. Le spărgeam cu ciocanul să le fac cioburi. Să dispară. Dar cioburile nu dispar. N-am reușit să le fac praf și să le suflu spre orizont. Au rămas colțuri mici care taie. În carne vie. Încep să le mătur, să le fac grămezi și să le așez în cutii sus pe dulap. Să nu mai calc în ele. Să nu le mai simt tăișul. Le las să se umple de praf și la un moment dat poate o să le arunc. Poate. Dar poate le las acolo și la un moment dat o să le scot din nou la lumină să-mi dau seama ce om am fost și să-l compar cu omul care sunt azi.

... azi e ziua ta! Ești frumoasă. Ești minunată. Ești fiica unor părinți, mama unor copii, bunica unor nepoți. Ești bogată. Ești iubită. Nu doar azi, ci în fiecare zi. Data de 8 martie este despre tine  așa cum este oricare zi din an. Fiecare zi e despre tine pentru că ești specială. Zâmbetul tău încălzește inimi. Mâinile tale alină dureri. Degetele tale șterg lacrimi. Sufletul tău iubește. În fiecare zi cineva îi mulțumește Celui de Sus  pentru că exiști tu. Ești fericire. Ești energie. Ești viață. Ești primăvară.

Dup-atâta frig și ceață, iar se-arată soarele. De azi nu ne mai îngheață nasul și picioarele. A venit primăvara și am decis că-mi las să se dezgețe tot: nasul, picioarele, sufletul. Singurul lucru care-mi rămâne înghețat va fi zâmbetul. Înghețat pe mutra mea de copil cretin. Sufletul ăla mic și negru al meu are voie în sfârșit să se dezmorțească, să se întindă un pic și să se deschidă. A stat o jumătate de an sub o plapumă grea și rece care nu l-a încălzit deloc așa că soarele  ăsta de primăvară îi va face bine. 

Da, stiu ca asta e a 2a postare pe ziua de azi, dar nu ma pot abtine!! Dupa ce toata ziua m-am tot plimbarit pe afara, profitand e vremea frumoasa, alaturi de iubitul meu... intr-un final am intrat in casa ca o fata cuminte ce sunt (nu de alta, dar mai am niste treburi de rezolvat cu Sulzer, Stefan cel Mare si Al. Ioan Cuza). Mama, desigur (avand grija de copila ei bolnavioara) nu a ezitat sa-mi aduca numaidecat o cana cu ceai antigripal (mulshumesc mami!). Dar o data cu cana de ceai, mi-a adus si un pahar cu un fir de zambila in el, zicandu-mi "uite, ca sa miroasa si in camera ta a primavara." (mulshumesc mami! din nou). Deci imaginati-va ca in secunda 2, mirosul zambilei a patruns asa prin nasul meu infundat... Sistemul meu olfactiv a fost in al 9lea cer. Dupa atatea luni de iarna in care n-am simtit decat miros de frig, si de fum acum in sfarsit miroase a primavara! Si iata zambiluta si ceiucul meu antigripal :)

Dupa lunga perioada a nametilor de zapada si a gerului care te silea sa stai in casa, iata ca a reusit sa vina Primavara. Chit ca exact acum vreo 2 zile am reusit sa racesc ( ca doar era culmea sa racesc iarna...), astazi am fost trezita intr-un mod cum de mult nu mai fusesem. Pentru prima oara in anul acesta am auzit-o pe mama intrand in camera la mine, si tragand draperiile pentru a impiedica soarele "sa-i trezeasca fetita bolnavioara". Nu mi-a venit sa cred cat e de frumos afara. In sfarsit vremea este de acord cu calendarul ! Yupi! Am deschis geamul de curioasa, sa vad cam cat e de frig.. (o fi soare afara, da' inca nu-i vara), si am auzit ciripit de pasarele. Am zambit instant. Ma bucuram ca un copil cand primeste o acadea. Nu stiu de ce, dar pana acum nu ma impresionau atat de tare lucrurile astea. Erau "whatever"-uri pentru mine. Dar astazi, nu stiu de ce, au avut o alta semnificatie. Recunosc ca nu prea sunt impresionata nici de martisoare si alte c...

Hei. Mi-am adus aminte ca azi e 1 martie. In sfarsit !! De cand astept ziua asta ... E oficial primavara. Cel putin calendaristic :D. Azi, intr-un aventuros drum pana la oficiul postal din localitate [:>] am surprins cateva lucruri care vestesc primavara: - a inceput sa se scurga zapada [transformata, acum, in apa] pe la streasina blocurilor [ca doar stam la oras, ce pielea mea :)) ] - oamenii au inceput sa iasa de prin apartamentele imbacsite de mucegai - soarele se chinuia sa incalzeasca putin oraselul asta prapadit - si ce-i cel mai important, trotuarele erau pliiine de zambile, zambilici, ghiocei si alte elemente vegetale de acest gen - si desigur, sa nu uit de martisoarele, care mai de care mai urate si mai strambe, dar care mereu sunt la OFERTA ! :)) - vesnicul "haide, domnisoara, uite ce zambile/martisoare frumoase am... cu ce te servesc" de care nu scap niciodata, in saptamana 1-8 martie :)). Eh, cu toata harababura asta, e frumos sa simt asa macar in min...