Al treilea an cu beculețe (sau cum îmi aduc eu Crăciunul mai repede la cămin)
Luna noiembrie e luna mea. De la cap la coadă. Începe cu ziua mea și se termină cu onomastica mea. Dacă m-aș lua după unii ar însemna că ar trebui să o țin într-o beție și-ntr-un bairam toată luna. Ah, și ce m-aș lua după ei dacă aș dispune de fondurile necesare. Dar cum sunt studentă săracă, mă mulțumesc cu vinul trimis de tataia și cu sarmalele de la mama și mai beau o cană de ceai în timp ce-mi arunc ochii pe fereastră și uite ce paranghelie fac! Niciodată nu mi-au plăcut anotimpurile reci. Nici toamna nici iarna, cu toate că-s născută toamna și cică ar trebui să-mi placă și să iubesc anotimpul ăsta... dar iată că nu-i așa. În ultimii ani, totuși, lucrurile au început să se schimbe.