A fost ... si-mi va lipsi.


E cu totul o alta era, o alta dimensiune. Am pierdut notiunea timpului undeva in bratele tale. Acum e seara, acum e 4 dimineata, acum e pranz din nou. Nu-mi dau seama incotro alearga timpul asta asa de grabit. As vrea sa-l pot opri ACUM! Sa am mereu aroma buzelor tale pe obraz si mana ta intr-a mea. Asta ar trebui sa dureze o vesnicie. A inceput brusc, fara sa ne dam seama, a durat dar ne-am trezit intr-o dimineata obisnuita, ne-am baut cafeaua linistiti si intr-o secunda ( blestemata fie ea ) lumea mea s-a prabusit: mi-am dat seama ca e ultima imbratisara, ultima cafea, ultima zi. A fost un lung sir de zile insirate-n calendar in care am trait pe bratele perfectiunii. Eram inconjurata de iubirea ta, eram fericita.

Toamna e rea! Mi-a rapit fericirea si nu stiu daca mi-o va reda curand ...


Imi vei lipsi...

Comentarii

  1. "am pierdut notiunea timpului in bratele tale"
    :x
    asta m'o traznit, o fost la sentiment asa cum imi place mie!
    si eu pierd notiunea asta de muuuuuulte ori!
    si asa bine e cateodata:x
    oricum legat de blogu tau si de postari, stii ca deja am facut o pasiune pt asta!
    tineo tot asa, ejti buna
    si la propriu si la figurat:))

    Dady:*

    RăspundețiȘtergere
  2. daa:X


    knd iubeshti pierzi notiunea timpului :X

    plaaashee mt:X

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”