Pagini de viata.


Suntem distanti. Suntem reci si nu din cauza frigului. Stres, nervi, oboseala, capricii ... Lacrimi. Lacrimi aspre vor sa-mi inunde obrajii, dar nu le las. Nu vreau sa plang. M-ai jignit, dar nu vreau sa plang pentru ca TIE nu-ti place asta. Imi pasa! Stiu ca si tie iti pasa. Stiu asta! Simt. Dar esti mult prea "dur" si prea suparat pe mine ca sa-mi poti arata. Curg lacrimi de sange in urma cuvintelor tale, dar nu-i nimic. Te iert. Am gresit. Stiu!


... Iti intorci privirea spre mine. Dupa ore interminabile ( parca ), petrecute cu un zid invizibil intre noi, revad acei ochi senini si simt din nou caldura lor. Se citeste in privirea ta ca nu stii cum voi reactiona, dar scoti cu un gest pueril limba. Nu simt decat cum mi se inunda sufletul cu bucurie. Sunt fericita si-ti zambesc discret. Mana ta imi atinge mana, dupa cateva secunde. Sentimentul suprem: dragostea !! Dragostea ta, toata, a fost inghesuita in acea atingere. Nu stiu, nu vad, nu aud, nu vreau, nu pot! Tremur, ochii imi sunt invaluiti de lacrimi si iti zambesc involuntar. Pe buzele mele scrie necontenit: "Te iubesc, te iubesc, te iubesc!"

Te iubesc exact atunci cand par ca te urasc! Atunci te iubesc cel mai mult !!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”