Fuse, fuse și se duse

Când oamenii normali se străduiesc să termine ultimele pregătiri pentru noaptea dintre ani, eu m-am gândit să fac o analiză a anului care tocmai se termină.
2012 mi-a adus bucurii și tristețe, zâmbete, lacrimi, suspine și hohote de râs. A fost un an plin, poate unul dintre cei mai plini de până acum.
Cred că cel mai bine ar fi să enumăr câteva lucruri care au marcat acest an.

Călătorii
Am fost împreună cu iubitul meu la tară la Galați și la Bacău. Am fost la Sibiu.
La Timișoara am fost de nevoie când m-am înscris la facultate. Am fost la Deva și la Hunedoara. Dar nici nu contează unde am fost atâta timp cât am avut cu mine persoanele pe care le iubesc.
Prieteni
2012 mi-a dus cea mai mare bucurie. Am așteptat 5 ani să se întâmple asta! Draga mea, Cristina a venit la mine. După 5 ani în care am vorbit prin mail-uri, la telefon, prin sms-uri și ne promiteam una alteia că ne vom vizita, în sfârșit am reșit să ne vedem. Au fost 3 zile superbe pe care nu le voi uita. 3 zile cu muuuulte povești, cu seri cu Monopoly și clătite. Am fost cea mai bucuroasă când am reușit să-i îndeplinesc și Cristinei o dorință, și  anume să o duc să vadă muntele de aproape. Am urcat împreună cu ea și cu Iubitul meu în Parâng. Nu pot descrie bucuria pe care mi-o aduceau entuziasmul și fericirea ei. Muntele o fascina pur și simplu. Mulțumesc că ești prietena mea, Cristina!
2012 m-a ajutat să-mi dau seama cine îmi e prieten și cine mi-e „cunoștință”. Mi-am dat seamă că proverbul ”Prietenul la nevoie se cunoaște” este foarte adevărat. Nu regret să spun că nu am mulți prieteni. Poate îi pot număra pe degetele de la o singură mână, dar știu că aceștia sunt prieteni adevărați. 2012 mi-a dat șansa să realizez că n-are rost să mă agit să-i fac pe toți să se simtă bine. E bine să fii egoist! Să-ți pese în primul rând de tine, și apoi de restul...
Tot 2012 m-a ajutat să-mi dau seama că legăturile create în copilărie sunt greu, foarte greu de rupt. Anul acesta am văzut că se poate să descoperi sprijin în stâlpi pe care îi credeai de mult dărâmați. Și aici mă refer la faptul că am găsit sprijin în persoana în care mă așteptam cel mai puțin. Acea persoană e cea mai bună prietenă a mea din copilărie. Am fost nedespărțite aproape 14 ani, după care relația dintre noi s-a răcit (nici acum nu suntem sigure de ce...). Doi ani de zile am fost distante, dar acum am început să ne sprijinim reciproc în momente grele. Chiar dacă e o distanță considerabilă între noi (Craiova-Timișoara) reușim să ne spunem cuvinte care ne ajută în momentele dificile. Îți mulțumesc, Paula!
Viața personală
Cea mai importană realizare pe plan personal este faptul că am împlinit 3 ani de relație cu iubitul meu. Sper să ajungem la sută, dragule! Te iubesc!
Educațional
Îi mulțumesc lui 2012 că a fost așa de bun cu mine pe acest plan. Am reușit să iau bacul cu o notă mare, am reușit să intru la facultatea la care mi-am dorit: Comunicare și PR. Sunt mândră de mine!
Experiențe noi
Am reușit să ajung într-un studio de radio. Am văzut ce înseamnă o emisiune în direct pentru că am fost invitată la una. Pot spune că mi-a plăcut enorm și nu m-aș supăra dacă aș lucra într-un astfel de mediu.
Am avut un suflețel micuț. Pe Mailo, un iepuraș micuț și scump. Ghemotocul a crescut repede și l-am dus la un vecin la coteț să nu-l chinuim în apartament.
Viața la cămin este și ea o experiență nouă în desfășurare, la fel și viața în Timișoara.

2012 pot spune că a fost un an plin, frumos. Cred că este anul care a marcat începutul maturității mele. Schimbarea prefixului (20 de ani), începutul vieții în Timișoara (pe cont propriu), viața de student. Simt că toate acestea mă maturizează cu fiecare zi care trece.
Mulțumesc 2012 că m-ai învățat atâtea lucruri!
Sper ca 2013 să vină plin de surprize frumoase.

Să ne revedem cu bine anul viitor.
La mulți ani cu sănătate!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media