Dar tu nu esti...!

O noua zi torida de august. Asfaltul parca se topeste sub razele soarelui, si ma bucur ca nu sunt incaltata in sandalele mele cu toc, deoarece parca simteam cum mi se afunda varful tocului in moliciunea strazii. Ma plimb. MP3-ul fredoneaza singur piese care imi aduc aminte de tine. Ma asez pe o banca, si in fata mea un cuplu emana dragoste. Din nou imi aduc aminte de tine. Ma uit in jur si vad aceleasi lucruri pe care le vedeam si cand ma tineai de mana, dar acum par total diferite. Nu mai au aceeasi culoare, aceeasi importanta. Ceea ce ma inconjoara nu-mi mai inspira aceeasi incredere pura. De ce? Imi privesc mana si-mi aduc aminte ce imi spusesesi tu: "cand iti va fi dor de mine, uite-te la spatiile libere dintre degetele tale si aminteste-ti ca acestea vor fi curand umplute de degetele mele". Zambesc. Recunosc ca mi-e dor de tot ce insemna prezenta ta! Ma ridic de pe banca si ... in casti incepe lent melodia pe care stii prea bine cat o ador: "Voltaj - Doar o data". Din nou imi amintesc de tine. Incep si ma plimb lent, dar haotic pe strazi. E plin de lume. Puhoaie de tineri au iesit sa se plimbe, dar pentru mine nu sunt decat niste umbre. Singura persoana care le putea da contur erai tu! Dar tu nu esti, si asta ma sperie. Ma plimb pe langa atatea persoane, dar nu ma intereseaza nimic, nu vad, nu aud, nu simt. Nu vreau sa aud, sa vad sau sa simt prezenta lor. Vreau sa iti vad chipul, sa iti aud glasul, sa iti simt atingerea, sa ma mistuie prezenta ta. Vreau sa mor! Vreau sa fiu ucisa! Vreau sa fi criminalul care imi va omori toate simturile si ma va lasa plutind undeva intr-un abis al fericirii eterne, undeva intr-un absolut neatins de nimeni pana acum. Stiu ca tu mi-ai putea contura toate visele si ai putea sa-mi redai aripile pe care mi le-ar frant cand ai plecat, lasandu-ma singura printre hiene cu chip de om, care nu asteapta decat momentul potrivit sa profite de slabiciunea celor puternici. Stiu ca ai putea! Si stiu ca ai face asta daca ai fi aici. Dar tu nu esti ...