Divinitate pamanteana.

Fara tine e totul pustiu. De ce!? Perfectiunea e in bratele tale. Inima ta e altarul care se deschide inimii mele, daruindu-mi cele mai divine sentimente. Si folosesc cuvantul "divin" pentru ca nu exista ceva mai presus de asta. Divine sunt sentimentele pe care le traiesc in apropierea ta. Prezenta ta are harul de a-mi darui lumina. Lumina!? Da! Lumina ... calauza mea. Alaturi de tine, numai asa imi pot alege drumul, si sunt sigura ca nu gresesc. Stele cazatoare, suflat in lumanari? Nu prea cred in asa ceva.. Adica am facut asta de multe ori: "uite o stea cazatoare! sa imi pun o dorinta" .. si nu se implinea. Sa te gasesc pe tine a fost .. pura realitate. O realitate divina. Nu m-a ajutat nicio stea, nicio lumanare. Ai intrat, dupa cum spuneam ca un zeu in viata mea, si ca oricarui zeu, trebuia sa-ti construiesc un altar! Altarul tau, e acolo in adancul meu. TU esti singurul care ii poate pasi pragul, pentru ca este ridicat in cinstea ta, pt a te cinsti pe tine, TU, FERICIREA MEA!