Mi-e frica!

Merg ... ma plimb si mi-e frica sa ma uit in jurul meu. De ce!? Pentru ca sunt prea multe feţe triste. Persoanele din jurul meu ma conving din ce in ce mai tare ca spun bine cand spun ca nu vreau sa cresc. Mi-e frica sa cresc! Ajung la o varsta si uit sa zambesc Uit sa impart zambete. Uit sa radiez de fericire. Uit sa ma bucur de ceea ce este in jurul meu. De ce oamenii maturi, pe strada, sunt mereu tristi, nervosi, incruntati? Cred ca grijile sunt devoratoare de zambete. O grija, o framantare inghite 5 zambete, sau poate mai multe... Am ajuns sa cred ca grijile si maturitatea sunt mai periculoase decat bolile. Cand esti bolnav, parca mai sunt momente cand poti zambi, dar la maturitate totul este alcatuit din griji, nervi si responsabilitate. Vreau sa am o maturitate diferita. Vreau ca maturitatea mea sa rada-n hohote pentru a ma face pe mine sa zambesc printre atatea feţe triste care oricat ar fi de soare afara, ascund doar furtuni si ploi...

Comentarii

  1. Ai dreptate in ceea ce spui,dar sti cum e draga mea?De ce ti-e frica,de aia nu scapi..uite de-aia trebuie traita clipa,indiferent care ar fi.

    RăspundețiȘtergere
  2. poti sa cresti..sa te maturizezi..dar in acelas timp sa nu uiti inocenta din copilarie..sa nu uiti ca orice lucru mic ie important..si te poate inveseli:> daca nu zambesti tu..o sa zambeasca altcineva in locul tau:* ...vreun dusman:))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Produse drăguțe de la Marillys.ro

22 și 5 ani: clarificare de situație

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!