Deja-vu...


Astazi, datorita unei colege am avut un fel de deja-vu.... care a reusit sa-mi lumineze ziua. Stand si discutand cu ea, asa ca fetele, a inceput sa-mi povesteasca cat e ea de fericita alaturi de baiatul pe care a inceput sa-l iubeasca. Si-mi povestea, si-mi povestea o multime de lucruri  ( pe care nu o sa le scriu, pentru ca tin strict de vietisoara ei ), si mi-am dat seama ca ma regasesc in ceea ce-mi spunea ea. Imi spunea cat e de fericita, cat ii e de dor de el e fiecare data cand nu sunt impreuna, cate "herghelii de fluturi" are in stomac... si zambeam singura in fata calculatorului in timp ce ea imi scria toate astea. Am avut un sentiment de profunda bucurie pentru ea, nu de alta, dar stiu exact cum se simte in momentele astea, si imi placea ca prin cuvintele ei revedeam o parte din inceputul relatiei mele cu al meu iubit. A fost asa de placut...<3.
Tind sa regasesc povestea noastra de dragoste, in povestea oricariu cuplu fericit...pentru ca asa suntem si noi. Suntem extrem de fericiti, si nu putine persoane ne-au spus ca acest lucru este vizibil.
Nu stiu, sincer de ce am scris toate astea... poate pentru a-i multumi colegei mele ca m-a ajutat sa retraiesc azi atatea lucruri frumoase care erau ascunse undeva inauntrul meu, dar acum au iesit la suprafata. :) Multumesc, draga mea! :*

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”