Momente gri.

Sunt momente in viata cand simt nevoia sa tip, sa urlu, sa zbier, sa poata auzi toata lumea ce ma macina pe interior. Sunt momente cand simt ca totul in interiorul meu se prabuseste brusc, si nu ma pot impotrivi. Nu pot decat sa stau, sa fiu martora distrugerii mele interioare. In momentele acelea ma uit in stanga si-n dreapta in speranta ca cineva va fi acolo pentru mine; in speranta ca va fi acolo sa ma ajute, dar nu e nimeni. Nu pot sa spun nimanui ce e in sufletul meu cu adevarat. Practic pot sa spun tuturor asta, dar ce sens are? Nu are nicio logica sa spun lucruri care poate pentru altii sunt nimicuri. Nu are rost sa ma destainui cand stiu ca tot ce voi auzi va suna cam asa : "totul va fi bine", "lasa ca vei trece peste"  sau "nu mai pune totul la suflet". Nu are rost, de fapt, nu vreau sa aud asta! Nu vreau sa aud lucruri pe care deja le stiu destul de bine. Nu am nevoie de aceste incurajari, care nici macar nu vin din suflet, ci din bun-simt. E usor sa-i spui unei persoane care pe interior e daramata,  "lasa ca va fi bine". E extrem de usor, dar totusi... nu e ceea ce vrea sa auda. Eu nu vreau astfel de incurajari. Nu! Vreau o singura privire care sa-mi spuna ceea ce cuvintele nu pot. Vreau o mangaiere calda pe crestet care sa-mi poata demonstra ca pentru cineva eu chiar contez. Vreau un zambet timid in coltul gurii care sa-mi spuna: "stiu ca-i greu, dar totusi incearca sa ridici fruntea si sa zambesti, pentru ca nu ai nimic de pierdut". Zambetul acela ar putea face mult mai mult decat cuvintele a caror insemnatate o are el. Nu vreau cuvinte, ci vreau sa vad ca oamenilor le pasa. In momentele in care sufletul meu sufera, in momentele in care inima mea bate mai tare, nu de fericire ci poate de suparare, in momentele in care imi curg lacrimi de tristete si nu de fericire... in momentele acelea am nevoie de atentie, de prietenie, de iubire, de sentimentele care stiu ca sunt acolo, dar in acele momente am nevoie sa-mi fie dovedite, sa iasa in evidenta si sa-mi spuna: "Suntem aici, vezi? Suntem aici pentru tine, doar pentru tine!"

Comentarii

  1. da..mult adevar..dar din pacate in momentele in care avem mare nevoie d eprietenii nostri nu sunt acolo,practic nu e nici persoana care este cea mai importanta in viata ta..iar asta doare...e bine cand stii ca totusi exista un prieten pe acre te poti baza...

    (lory) :*:*:*:*

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media