De ce "suflete pereche"?

O privire, un zambet si doua cuvinte...toate aruncate la intamplare, fara vreun motiv anume. Obscuritatea camerei nu face altceva decat sa accentueze starea de emotie. Contactul se realizeaza prima data la nivelul ochilor... "ochii vad, inima cere", si cere mult, mult.
Inima e flamanda dupa sentimentul acela unic, pur care o face sa vibreze. Starea de tensiune face inima sa bata - tic-tac, tic-tac - aproape in tandem cu ceasul de pe perete. Pulsul in loc sa se accelereze, se ingreuneaza, incetineste... Dar de ce!?
Incetineste sub apasarea sentimentelor si a emotiilor. Prea multe trairi pentru o singura inimia... Acesta probabil este motivul pentru care exista "sufletele pereche": pentru a putea face fata emotiilor, trairilor, sentimentelor care se aduna de-a lungul anilor. Inimile pereche se ajuta reciproc...se sprijina. Indiferent daca ceea ce simt acestea sunt sentimente usoare de dragoste, fericire sau sunt senzatii apasatoare de durere, tristete, dezamagire...
Nu putem trai izolati intr-o margine de lume... Pur si simplu nu putem, sau cel putin asa cred eu. Cum sa presupun ca as putea trai singura atata timp cat mi se rupe sufletul de fiecare data cand trebuie sa ma despart de persoana iubita!? Dar stiu ca iubirea nu stie ce inseamna aceea "distanta" pentru ca iubirea poate lega doua suflete indiferent de numarul kilometrilor care le desparte... Stiu asta! Simt asta! <3 p="p">

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”