Fițe în biserică

Acum când sesiunea bate la ușă, ca orice om speriat m-am dus să aprind o lumânare la biserică. Nu am fugit la mami, nu m-am plans, nu m-am panicat, ci pur și simplu m-am dus la biserică.
Cu rușine recunosc că a fost prima dată când am intrat în Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Sunt aici de aproape 3 luni, dar am tot amânat, spre rușinea mea, mersul la biserică. Dar am reușit să ajung azi și ma simt foarte bine că am făcut asta. Măreția catedralei m-a lăsat fără cuvinte. Am intrat și m-am simțit atât de mică în comparație cu ceea ce se desfășura în fața mea.
Un lucru, însă, pot spune că m-a... scârbit.
Sau mai bine zis, m-a indignat, oarecum. Trăim în România în care oamenii merg la biserică „să dea bine”. Femeile, odată, mergeau la biserică să se roage, să se căiască, să aprindă o lumânare. În zilele noastre nu mai e așa, din păcate. Ce am văzut azi la catedrală mi-a demonstrat acest lucru.
Cât de lipsită de bun simț trebuie să fii ca să intri în biserică cu ruj roz pe buze, ba mai mult, să săruți icoanele lăsându-ți amprenta buzelor pe sticla acestora. Da! Pe icoană erau urme de ruj ROZ! Lipsă de respect și de bun simț mi se pare lucrul ăsta.
Îmi și imaginez o duduie blondă, pe tocuri, îmbrăcată într-o blană albă care intră așa cochetă și dă icoanei un pupic cu boticul ei de rățușcă... Oribil!
Asta e! Trăim într-o țară în care mersul la biserică a devenit o fiță...

Comentarii

  1. Din pacate ai dreptate :( Obiectivul bisericii, acela de a aduna crestinii la rugaciune s-a pierdut pe drum... Sa nu mai vorbim cum e la tara cand de Craciun si de Paste lumea se aduna sa barfeasca: care are haine noi si care le are pe cele de anul trecut, cum s-a imbracat fata primarului, care si cat a donat pentru prepararea Pastilor. Desi nu e dreptul meu sa judec, cel mai tare ma enerveaza batranele care isi dau intalnire aici si se apuca sa povesteasca cat ii de frig afara si cum l-au vazut pe preot maturand zapada de dimineata...E trist dar nu cred ca doar in Romania se intampla asta e o perceptie gresita in general despre biserica ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să zicem că la țară se mai pastrează cât de cât...dar la oraș e trist. Chiar și azi erau un grup de băbuțe în biserică, care discutau vesele despre...ceva. N-am stat să trag cu urechea, dar sigur nu vorbeau despre credință sau ceva de genu :)

      Ștergere
  2. Au observat si altii lucrul acesta. Poate ar fi bine sa intri in biserica asa cum intri acasa, dupa luni de absenta, si vezi ca nimic nu mai este la fel de frumos ca inainte. Te bucuri de sentimentul ca te asteapta cineva acolo, ca te primeste cu drag si, mai ales, te urmeaza permanent oriunde te-ai duce, cu iubirea lui. Frumusetea locurilor o intretin sentimentele oamenilor. Cand oamenii sunt prefacuti, locurile pe unde trec sufera.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media