ȘOC! Am 22 de ani și nu-mi plac cluburile!

De mult nu mi s-a mai întâmplat să citesc ceva și brusc să mă trăznească o inspirație de-aia în așa hal încât să mă apuc să scriu și eu. Azi s-a întâmplat. Și uite așa mă apuc acuma, târziu în noapte să scriu despre cluburi și paranghelii cărora nu le găsesc rostul pe pământul ăsta. Poate-s eu bătrână tare și de aia nu le am cu chestiile astea cool, dar sinceră să fiu niciodată nu mi-au plăcut. Așa că vârsta nu cred că are un impact în toată treaba asta...




Totul a pornit de la următoarea afirmație:
Mai bine stau în casă, singur, pe întuneric, și mă joc pe PlayStation decât să merg în club. Între programul tv de pe Antena1 și club, aleg televizorul. 
Așa scria Andrei Dobra pe blogul lui. Sincer nu l-am descoperit de mult. Prima data mi-a plăcut un clip de-al lui de pe YouTube. Cred că ăsta era. Și dupaia am ajuns la o postare despre ce fac oamenii de Revelion.
Sincer, nu prea mă interesează ce fac ceilalți în noaptea aia atâta timp cât eu îs ok, (da, sunt o egoistă. Kill me!) dar chestia despre cluburi mi-a mers direct la inimă. Zici că-s cuvintele mele smulse din adâncul sufletului și puse la el pe blog. Ah, cum mi-a râs mufa când am citit!
Aruncați cu  pietre în mine, turnați-mi cianură în cafea, dar nu mă chemați vreodată în club că nu prea știu să refuz politicos și s-ar putea să ne certăm. Îmi place să dansez, îmi place să îmi petrec timpul cu prietenii (puțini pe care îi am), îmi place să mai beau câte o licoare cu ceva grade mai multe, dar urăăăăsc să merg în club. Și acum nu vorbesc neapărat despre noaptea de Revelion, ci în general. Pe parcursul celor 22 de veri, primăveri, ierni sau toamne pe care le am, nu cred că am fost de mai mult de 5-6 ori într-un club. De vreo 2 ori am fost la afterparty-uri de după baluri, prin liceu, o dată la ziua unei prietene și o singură dată în viața asta am fost pentru că așa am avut eu chef. Atât! Poate n-am fost eu în cluburile în care trebuie, dar nu înțeleg cum te poți simți bine când:

  1. n-ai loc să arunci un ac, apăi să mai dansezi. Dacă vrei să stai jos... e deja altă poveste. Poți sprijini barul, că scaune sigur nu mai sunt.
  2. e plin de oameni care mai de care mai beți care îți fac semne „sexy”, îți fac cu ochiul sau îți trimit bezele... Sau e și mai frumos când vrei să mergi la baie să te ușurezi și tu ca omul și un individ se proptește în fața ta și cică glumește cu tine și nu-ți dă voie să treci până nu dansezi cu el. Du-te, prietene, și caută-ți altă duduie că așa s-ar putea să fac pe mine... sau poate pe tine dacă nu te dai mai repede din fața mea. Știi cum zic?
  3. urlă muzica de-ți bubuie plămânii și ficatul și dacă stau bine să mă gândesc până și intestinele vibrează un pic în tine pe melodiile lui PigBull sau Inna sau ce se mai ascultă prin locuri de-astea...
  4. e atâta fum încât eu, una, nu-mi dau seama dacă ochelarii mei sunt murdari sau e ok să vezi așa în ceață.
  5. cică tu ai ieșit cu prietenii dar nu poți lega două cuvinte cu ei pentru că nu vă auziți reciproc și ca să-i spui lui Gigel că vrei să mergi până la mașină să îți iei un absorbant din geantă (că deh, ești femeie și dacă ești în club) trebuie să urli până răgușești și să dai ca disperata din mâini încercând să-i explici ce vrei de fapt de la el...
  6. toată lumea în jurul tău e transpirată și duduile puțurite, date cu 2 tone de glet pe pifometru încep să se deformeze și vezi cum li se scurge rimeul sau cum li se lipește părul de spatele gol pus în evidență de rochița super sexy care nu-i cu mult mai lungă decât o curea.
Ah, și lista asta poate continua, dar mă opresc aici pentru că ați înțeles ideea. Eu îs genul de om care preferă să bea acasă, să joace un Monopoly, un GTA, un NFS (cu toate că nu-s eu nu știu ce gamer-iță), să se uite la un film și să danseze singură în fața oglinzii dacă e cazul. Sau dacă am chef de ieșit și de socializat ies într-o crâșmă drăguță, cu oameni drăguți cu care pot vorbi, la care mă pot uita fără să mă usture ochii de la fum. Și mai sunt și party-urile drăguțe unde merg mai rar, dar merg. Alea unde oamenii îs faini și îți zâmbesc când le ceri scuze că i-ai călcat din greșeală pe picior. Adevărat e că acolo nu se ascultă nici Inna nici PigBull. Acolo vin oameni  care mixează piese și care-ți dau o stare faină, chill, și când ieși de acolo ai urechile înfundate de muzică bună nu de „One, two, three, four, un, dos tres... bullshit!”
Așa că vă rog frumos, dacă aveți așa un impuls să puneți mâna pe telefon să mă chemați în club, gândiți-vă la ce-am scris mai sus. Căutați-vă oameni care s-ar bucura să vă însoțească. Eu aș veni și numa v-aș strica cheful cu văicărerile: mă doare capul, mă ustură ochii, vreau să stau jos, unde-i paharul meu? n-am loc la baie... și alte chestii de genul. Da, știu... nu-mi trăiesc viața, trece studenția pe lângă mine, bla bla.
Distrați-vă voi și pentru mine! ;)






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media