Cât e de ușor să mă faci fericită?

E încă iarnă și afară plouă. Și muzica-mi urlă în căști și-mi face poftă de scris. Se apropie Sfântul Valentin și n-am chef să scriu iar despre faptul că nu-mi place deloc ideea asta. Am mai scris aici și cu toate că a trecut ceva timp de atunci, sentimentele mele sunt cam tot alea în ceea ce privește „sărbătoarea” asta. Dar m-am gândit să scriu despre ceva care are cât-de-cât legătură cu asta... Azi scriu despre cadouri și despre cât e de ușor să mă mulțumești, să mă faci fericită, să mă faci să țopăi ca o apucată.
Ziua de 14 februarie a devenit un prilej de a dărui. De a dărui chestii pufoase roz/roșii, drăgălășenii scârboase și alte nimicuri care vor ajunge înghesuite printr-o cutie sub cine știe ce pat... Și tare mă bucur că nici Iubitul nu-i fan drăgălășenii de-astea... Suntem așa nașpa amândoi și nu știm să ne arătăm iubirea. Știu! După cum scrisese Petronela Rotar pe Facebook acum câteva zile: „dragostea se face în dormitor”. Și înțelegeți voi exact ce vreau să spun.
Și revenind la cadouri... e frumos tare să faci pe cineva fericit. Eu una, ador să fac oamenii să se simtă speciali. Nici nu mai știu de câte ori am renunțat să-mi iau mie ceva pentru a-i putea lua Iubitului un lucru care știam că și-l dorește.
Dar egoistă cum sunt, azi vreau să scriu despre ce-mi place mie să primesc, nu despre ce îmi place să dăruiesc. În principal dăruiesc zâmbete și iubire celor care merită și venin celor care nu. Sunt scorpion, în caz că ați uitat asta!
Iubesc să primesc! Orice! De la oricine, atâta timp cât e dăruit din inimă fără să fie ascunsă vreo obligație în spatele gestului. Așa, pur și simplu... X s-a gândit că mie mi-ar plăcea „nimicul Y”. Perfect. Recunosc că nu mi se întâmplă asta foarte des, dar atunci când se întâmplă îmi râde fiecare por, fiecare fir de păr, fiecare inimă. (Da, am mai multe! Una nu-i de ajuns ca să păstreze toate sentimentele mele. Hah!)
Cristina, draga de ea, de două ori m-a surprins. Mă trezeam că mă sună să-mi zică „- Vreau să ne vedem că trebuie să vorbesc ceva cu tine”. Prima dată am primit un medalion cu Snoopy și ieri am primit un prosopel (tot cu Snoopy). Știe că-s disperată și de fiecare dată când vede vreo șosetă sau cine știe ce alte obiecte nefolositoare cu cățelul ăsta mi le cumpără. Fără vreun motiv, fără vreo ocazie. Mulțumesc, Criiiiii! :)
De la Ancuța am primit într-o zi o carte. Fără vreun motiv, din nou. Mi-a adus-o pentru că s-a gândit ea că îmi va plăcea. Și Doamne, ce bucurie a fost pe capu meu! Niciodată nu mai primisem o carte așa... random. Mulțumesc, Anculeeee! :)
Poate că femeile sunt complicate și niciodată nu le mulțumește nimic. Poate. Dar știu ce mă mulțumește pe mine și vreau să vă spun că e al naibii de ușor să-mi faci un cadou! Nu-s deloc pretențioasă și mă mulțumesc cu cele mai neînsemnate lucruri.
Iubesc să primesc cărți. Nu contează ce carte! Chiar nu contează. Cred că niciodată nu o să pot spune că „am prea multe cărți”. NICIODATĂ!
Iubesc cănile... și nu o dată s-a întâmplat să-mi fac un cadou „de la mine pentru mine” și să-mi cumpăr cine știe ce cană mi s-a părut mie mai specială. Bine că magazinul Jumbo e la ieșire din Timișoara că altfel m-aș muta acolo!
Cristina și-a dat seama deja că Snoopy e punctul meu slab. Da, e! Nu contează că e o șosetă, o cană, o farfurie sau o față de pernă! Dacă e cu Snoopy e exact ce trebuie. De la Iubit am primit 3 perechi de șosete cu Snoopy pe care și acum mi-e milă să le port ca să nu le stric. :))
Oh, agendele și carnețelele... de-aș avea teancuri nu m-aș supăra. Și mereu când merg în Jumbo sau în Auchan nu știu cum să mă stăpânesc și să nu-mi cumpăr vreo 2-3. Din nou, nu contează mărimea, culoarea, grosimea... (a sunat suspect).
Ce nu-mi place să primesc?
Bani. Mi se pare o totală lipsă de imaginație. Decât să-mi dai bani de ziua mea, mai bine du-mă într-o crâșmă și plătește-mi consumația. E altceva.
Flori. Îmi plac florile, dar banii dați pe buchete pompoase mi se par irosiți aiurea. Florile alea mai mult de o săptămână nu vor trăi la mine-n vază... așa că nu mă aleg cu nimic. Nu-mi lua flori! Save the planet! Nu-ți cheltui banii osândind niște flori superbe la moarte. Lasă-le să trăiască fericite.

Cam aici se termină inspirația mea. Nu știu ce să vă mai zic... dar ați prins ideea.
Nu așteptați să vină ziua X ca să faceți un cadou persoanei dragi de lângă voi. Luați o savarină de la cofetăria din colț și mergeți cu ea acasă la iubita voastră și spuneți următorul lucru: „Azi e miercuri și afară plouă. M-am gândit că savarina asta te-ar face să zâmbești!” Și pe mutra ei o să apară o expresie umită și o să vă sară în brațe și o să vă pupăcească de mama-focului. Chiar dacă nu e 14 februarie, Dragobetele, Crăciunul sau ziua ei.
Eu așa aș face. Chiar dacă urăsc savarinele!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media