De-aș fi o pisică neagră...

E greu să fii om mare. Foarte greu. Ai griji, responsabilități, probleme... e nașpa. E greu să fii om, în general. Poate unii dintre voi și-ar dori să fie din nou copii. Eu nu! E greu și să fii copil. Trebuie să înveți să mergi, să vorbești, să faci caca la oliță și tot felul de lucruri de-astea complicate. Oare nu-i mai ușor să fii pisică? Mi-aș dori să fiu pisică. Una neagră și frumoasă. Și să am blana lucioasă și să mă ling toată ziua și să mă plimb ca o felină ce-aș fi. Hah.

Din punctul meu de vedere pisicile au o viață foarte faină. Unii zic că-s mai multe vieți... vreo 9, parcă. Dar și una ar ajunge. O viață în care să n-ai decât niște griji minore, precum ce mănânc azi sau pe lângă cine să miaun ca să primesc și eu o mângâiere?
Dacă aș fi pisică aș sta toată ziua la soare. M-aș tolăni așa cu burta-n sus și aș aștepta să fiu răsfățată. Și dacă aș fi pisică boschetară aș fi alintată la un moment dat, pentru că în lume sunt oameni cu suflet curat care m-ar iubi. M-ar iubi pentru că aș fi curată. Toată ziua m-aș linge și mi-aș admira blana neagră și frumoasă în fiecare vitrină și-n fiecare baltă în care m-aș oglindi.
Și dacă m-aș plictisi la un moment dat de stat cu burta-n sus, aș găsi o frunză sau un ghemotoc de praf și m-aș juca cu el. Ioi, și ce m-aș mai distra.
Aș găsi un copilaș la picioarele căruia să torc un pic și poate m-ar lua acasă. Măcar jumate de oră m-ar ține într-un prosop și mi-ar da niște lapte să-mi ung mustățile. Probabil că mama lui m-ar socoate pe scara blocului dupaia pentru că aș lăsa păr și pentru că aș linge untul. Dar cui i-ar păsa? Eu aș fi mulțumită.
Dupaia, când aș fi o pisică mare aș face pui. Pui mulți și negri dacă se poate. Ca mine! Aș fi în călduri și mi-aș găsi un motan care să mă răcorească în timp ce am țipa amândoi printr-un cartier întunecat sau pe sub vreo mașină. Și ne-am distra și apoi probabil că nu ne vom mai vedea. Dar cui îi pasă? Cine m-ar judeca? Celelalte pisici? Alea vărgate? Sau birmanezele alea care se cred dive? M-ar durea sub coadă de părerea lor. Și ce ce coadă faină aș avea...
Mi-aș învăța puii să vâneze... șoricei și broaște. Și fluturi. I-aș învăța să se joace cu firele de iarbă și m-aș înfoia la ei de fiecare dată când ar merita asta. Un pisic nu se teme de o pungă de plastic care zboară liberă pe stradă. Le-aș spune puilor, pe limbajul meu pisicesc, că oameni-s răi și că distrug totul în jurul lor: natura, frumusețea, valorile. Se strică unii pe alții și se urăsc gratuit. Asta le-aș spune pisoilor.
I-aș învăța să zgârie. Ohoho... și-ncă cum... de fiecare dată când li se pare suspect trebuie să scoată gheruța. Doar nu trebuie să se lase călcați în picioare.
Aș fi o pisică prietenoasă. Și aș fi prietenă cu celelalte pisici, cu câinii și cu găinile. Nu și cu porumbeii! Pe ăia i-aș folosi ca material didactic pentru orele de vânătoare cu pisoii. Nu-mi plac porumbeii!
Aș fi o pisică fericită. M-aș urca pe cea mai înaltă casă și m-aș uita de acolo la toate apusurile și la toate răsăriturile de soare. Și-aș toarce acolo, fără griji, scăldată în raze.
Apoi aș coborî de acolo și m-aș duce la cel mai apropiat lac și aș face baie. Aș fi o pisică olimpică la înot. Hah, de-ar exista olimpiade pisicești!
Aș avea o viață liniștită și-aș face tot ce mi-ar trece prin capul meu mic și păros de pisică neagră. Și n-aș aduce ghinion nimănui. Aș fi un fel de talisman norocos. Oamenii m-ar ruga să le tai calea numai ca să le meargă bine... sau cel puțin așa ar crede ei. Eu oricum o să trec prin fața lor de fiecare dată când vrea mușchuil meu de felină. Și o să defilez într-un mare fel... ca pe catwalk, I will walk like a cat on  a catwalk. Ah, ce joc de cuvinte pisicești...
Miau!