Dilema de duminică: Ana, Eva și Delia

Astăzi mi-am dat seama de ce am devenit eu, într-un fel sau altul, dependentă de oameni. Până acum îmi era indiferent dacă stăteam 3 zile singură în casă, sau dacă mă căuta cineva sau nu... Sunt un om rău, rece, fără suflet... cine să vrea să-și petreacă timpul lângă o persoană de genul acesta? Eh, în ultimul timp s-au cam schimbat lucrurile și am început să simt un junghi în locul unde alții au o inimă. Simt junghiul de fiecare dată când rămân singură acasă. Mă rog, cu Petrică, dar el nu se pune. Eu vorbesc cu el și el miaună. Nu prea mă ajută. Crazy cat lady, I know!
După ce am lucrat aproape tot weekend-ul, ca o femeia matură și responsabilă ce sunt, am ajuns ieri seara acasă și mi-am dat seama că n-am ce face decât să miaun cu Petrică pe aici. Singură cuc, în 3 camere. Mi-am făcut un ceai, m-am uitat pe pereți, am belit ochii pe tumblr și pe facebook, dar ceva nu era bine. Eram singură. Și mi se părea ciudat. Mie! Mie mi se părea ciudat! Eu care până acum goneam pe toată lumea de lângă mine, ca să petrec timp cu mine... auzi invenție!
Na, și uite așa stând și cugetând cu Petrică în brațe mi-au venit unele idei care aplifică și mai tare senzația aia de nebunie. Mi s-a zis de N ori că-s nebună. Într-un mod mai mult sau mai puțin pozitiv...
Ce poate face o „femeie” singură în casă? Se apucă să se gândească cum o va chema pe fiica ei. Da! O femeie singură, care n-are nici măcar o tentativă de relație cu cineva, care n-are nici măcar un plan de viitor. Știe doar că într-o zi se va căsători cu Hugh Jackman sau cu Robert Downey Jr, și va cuceri lumea. În rest, nu știe dacă mâine dimineață va avea o cană curată din care să-și bea liniștită cafeaua. I am that kind of woman!
Să revenim... am idei de nume pentru fiica mea. Trei variante sunt. Ana, Eva și Delia. Acum nu mă hotărăsc dacă să-i pun 3 prenume, bietului copil sau nu. Sunt conștientă că e greu să completezi formulare când ai un nume și 2 prenume (true story), d-apăi cu 3. Ar mai fi varianta să fac 3 fete și atunci aș rezolva mai ușor problema. Hm...
De ce am ales numele astea? Păi...
Ana - pentru că e simplu și scurt și când o să se prezinte n-o s-o întrebe nimeni: „CUM?” N-ai cum să nu înțelegi dacă îți spune că o cheamă Ana. Ai auzit numele ăsta din clasa I și știi că Ana are mere. Ana mea n-o să aibă mere. O să aibă o mamă nebună și-o pisică. Și în plus o voi striga Anuța Puța. Pentru că mi se pare drăguț și pentru că e a mea și îmi permit. Voi n-aveți voie!
Eva - din același motiv. E scurt și simplu. Eva a fost prima femeie care a pus un bărbat cu botul pe labe. Gândiți-vă ce-ar putea face Eva mea. În plus, Eva se numește personajul feminin din romanul meu preferat: Fiul risipitor - de Radu Tudoran. În roman Eva-i puțin dubioasă și iubește prea mult un prost. Daaar, Eva mea va învăța să nu-și ofere inima (și nici alte părți ale corpului) decât bărbatului care va merita cu adevărat asta. O să-i povestească mă-sa cum stă treaba cu irositul timpului pe oameni nepotriviți.
Și Delia pentru că m-aș mărita cu Delia Matache dacă n-ar fi deja măritată. E o artistă, ceea ce va fi și Delia mea. Probabil că Delia mea nu va fi blondă cu ochi mari și albaștri, dar na... frumoasă sigur că va fi. Sper să semene cu taică-so! Să fie deșteaptă ca mă-sa și frumoasă ca taică-so. Asta dacă va exista unul și nu voi fi nevoită să o adopt. Adopția e un lucru frumos... mie așa mi se pare. De aia l-am adoptat și pe Petrică dar asta e altă poveste...
În concluzie... să stau două zile singură în casă, obosită fiind, nu e un lucru tocmai bun. Îmi trec prin cap idei dubioase și uite unde se ajunge. Îmi mai petrec un weekend așa și poate vă zic că am de gând să mă mut în India și să mă mărit cu un pompier.
Random shit is crossing my mind. Dacă nu mai vreți să dați peste astfel de postări pe blogul meu vă recomand să nu mă mai lăsați să stau singură :).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”