Gânduri de la un „fost” către un „viitor student”


În ultimul timp mi-e plin Facebook-ul de poze de la cursuri festive. Văd studenți pășind pragul spre a fi „foști studenți”, pragul spre viață. Văd zâmbete. Văd lacrimi de fericire. Văd cuvinte pline de mândire de la părinți care nu au avut ocazia să trăiască aceleași emoții dar le trăiesc prin prisma copiilor lor. Mi-e drag să le văd pe toate și toată treaba asta mă face să mă gândesc la mine, la faptul că a trecut un an de când eram și eu așa. Pe data de 3 iunie s-a împlinit un an de la cursul meu festiv. Un an de când am terminat facultatea. Un an de când sunt om mare cu acte-n regulă. Un an de când am devenit „fostă studentă” a Universității de Vest.
Am mai scris și aici că sunt mândră de alegerile pe care le-am făcut în ceea ce privește facultatea pe care am terminat-o. Am studiat 3 ani de zile științele comunicării și mi-a plăcut enorm de mult. E adevărat că nota mare de la licență nu m-a ajutat să-mi găsesc un job în domeniu, dar nu regret nimic. Acum lucrez în vânzări și pot pune în practică, foarte bine, toate tehnicile de comunicare pe care le-am învățat în timpul facultății.
Specializarea pe care am terninat-o eu m-a ajutat foarte mult pe plan personal. Pe lângă lucrurile teoretice legate de comunicare și relații publice m-a învățat și o mulțime de alte lucruri extrem de folositoare în viața de zi cu zi. Am făcut cursuri de management, de vânzări, cursuri de publicitate. Am avut și cursuri practice de Photoshop și InDesign care au fost extrem de frumoase și de utile mai apoi. De la fiecare profesor pe care l-am avut am învățat ceva mai mult decât materia pe care mi-a predat-o. 
Relațiile publice sunt un domeniu atat de nou și de frumos încât merită studiat de drag, nu de nevoie. Proaspeții absolvenți de liceu, cu BAC-ul în brațe, sunt derutați și își impun ideea aia stupidă că „trebuie să fac o facultate care să mă ajute să-mi găsesc un job bun”. Mi se pare total greșit. Eu când eram în clasa a XII-a știam un singur lucru: că vreau să fac o facultate la ale cărei cursuri să mă pot duce de drag, nu de nevoie. Am vrut mereu să fac ceea ce-mi place. Îmi place să scriu și să cunosc oamenii, și alegere mai bună decât facultatea de comunicare nu puteam găsi. Trei ani am îmbinat utilul cu plăcutul și mi-a fost tare bine. În nici o sesiune n-am plâns din cauza stresului și nici nu m-am dat cu capul de pereți. Am avut profesori care au cerut de la noi doar strictul necesar, doar informațiile esențiale care ne vor ajuta pe viitor. Am avut cursuri la care nici nu trebuia să mai învățăm acasă pentru că rețineam totul din clasă. O mulțime de cursuri și activități practice, o mulțime de lucrări în echipă, o mulțime de lucruri tare faine,
Facultatea, spre deosebire de liceu, are marele atu că poți selecta foarte ușor ceea ce vrei să faci și să înveți. Au fost cursuri care nu mi-au plăcut și pur și simplu nu prea mergeam la ele. Preferam să fac altceva decât să-mi pierd o oră jumate uitându-mă pe pereți. Țin minte că aveam un curs de Gândire Critică cu un profesor super mișto. Un om de nota 20 de-ți era mai mare dragul să-l asculți. Materia, însă, mi-a dat cu virgulă fiind destul de... logică pentru mine. Logică la modul în care nu prea înțelegeam exact ce se întâmplă acolo și învățam totul mecanic pentru că altfel n-aveam cum: forumle, silogisme și-alte treburi de-astea. Am fost la un curs, două, trei, dar apoi am zis pas. 
Am avut și cursuri minunate la care mă duceam doar de dragul profesorilor, sau doar de dragul materiei. Și ce dacă făceam o oră până la facultate? Aveam un curs de Etică și deontologie profesională la care mergeam de drag, cu toate că era dimineața de la 8. Mă trezeam la 6 ca să merg să iau parte la discuțiile alea relaxante care aveau loc la fiecare curs. 
Au fost și materii la care am învățat doar pentru examen, pentru a lua o notă mare ca să-mi păstrez bursa și locul în cămin. Nu există perfecțiune. Au fost și de-astea dar nu m-am plâns niciodată,
După trei ani de facultate am realizat că tot ceea ce am învățat n-am învățat pentru un job. Nu! Am învățat pentru mine. Cei trei ani de facultate, așa cum au fost ei, cu bune, cu rele m-au ajutat să devin omul care sunt azi. M-au transformat din proaspăta absolventă de liceu derutată și speriată într-un oraș mare, în absolventa de facultate care e gata să își ia viața în propriile mâini și să pășească spre un viitor cu ochii larg deschiși.
Ca să fiu mai concretă, după cei 3 ani de facultate am învățat următoarele lucruri:
1. Niciodată nu e bine să depinzi de alții. Am învățat că ceea ce realizez pe propriile puteri, prin propria muncă e cel mai important lucru.
2. Prietenii adevărați rămân acolo indiferent de situație. Viața are grijă să-i treacă pe toți printr-o sită și așa se vor alege cei adevărați de cei... temporari, ca să zic așa,
3. În momentul în care faci ceea ce îți place nu vei regreta niciodată alegerea făcută. Dragi absolvenți de liceu, nu faceți o facultate doar pentru că așa vrea mama, tata, bunica sau pisica. Faceți ceea ce vă place, ceea ce vă face fericiți. E plină țara asta de medici, avocați și arhitecți. Căscați-vă ochii spre lucruri noi. Nu putem face toți același lucru. Întrebați-vă ce vă doriți cu adevărat.
4. Să stai în cămin e cel mai tare lucru din timpul facultății. Sunt extrem de fericită că am putut să-mi petrec toți anii de studenție în cămin. Am cunoscut oameni faini, am legat prietenii, am râs, am plâns, am avut zile când mai mult beam decât mâncam. Nimic nu se compară cu supa la plic sau cu ceaiul făcut în capătul holului în bucătăria comună.
5. Am învățat să triez lucrurile și totodată și oamenii. Am învățat să nu mă complac în niște situații incomode. Am făcut dar ce mi-a plăcut, am acceptat lângă mine doar oameni de la care am avut ce învăța.
6. Am învățat să nu mai am așteptări de la nimeni și nimic. Nu m-am așteptat ca după prezentarea licenței să vină cineva să-mi trântească pe masă un contract de muncă în domeniu. Nu m-am așteptat ca Pământul să se oprească din rotit în ziua cursului meu festiv. Nu m-am așteptat să plângă toată lumea cu mine că nu-mi găsesc chirie. Nu m-am așteptat la nimic. Știu doar că totul se rezumă la propria mea persoană. Eu muncesc. Eu câștig. Totul depinde doar de mine. 
7. Studiind comunicarea mi-am lărgit orizonturile. Văd lucrurile altfel. Am studiat nu doar comunicarea ci și oamenii, brandurile, comportamenul consumatorului, publicitatea, un pic de jurnalism, un pic de management. Un pic din toate. Altfel mă uit la o reclamă acum. Altfel privest un afiș acum. Altfel citesc un articol acum. Nu le mai văd doar subiectiv, ci și obiectiv din punctul de vedere al unui om care știe (cel puțin teoretic) cum se creează așa ceva.
8. Viața e plină de suișuri și coborâșuri. Nimic nu se desfășoară în linie dreaptă. Important e se luăm o pauză în momentul în care simțim că nu mai putem și să ne uităm un pic la situație. Un pic de analiză, un pic de autocritică, un pic de răbdare și totul va fi bine. Sună clișeic, dar așa e.
9. Am învățat că ai mei aveau dreptate când îmi spuneau ”înveți pentru tine nu pentru noi”. Tot ce am învățat am învățat pentru mine, așa e. Sunt mândră de mine că am învățat câte ceva din fiecare moment al vieții mele. Am învățat și din experiențele frumoase, dar cu atât mai mult din cele negative. Ce-am învățat în facultate m-a ajutat pe mine, ca om, a ajutat la dezoltarea mea personală, nu doar la cea profesională.
10. Lucrurile mici sunt cele mai importante. Ele alcătuiesc, bucată cu bucată, fericirea. Am învățat să mă bucur de fiecare lucru, oricât de mărunt ar fi fost. Un zâmbet, o vorbă bună, un sfat. Notele mari din sesiuni, nota mare de la licență sau de la BAC sunt relaizări cu care mă mândresc. Dar totate cifrele alea stau scrise pe niște hârti într-un dulap acum. Nu o să flutur diploma de licență în fața nimănui. Nu prin asta îi impresionezi pe cei din jur, ci prin felul tău de a fi. Prin felul de a fi tu. Tu, adică unic și de neînlocuit. 

M-am lungit un pic cu articolul ăsta dar am vrut să scot în evideță că facultatea înseamnă mult mai mult decât niște materii dintr-o programă școlară sau niște restanțe într-o sesiune. Studenția e perioada care ne formează ca oameni și ne umple bagajul cu care pornim mai departe în viață. Indiferent dacă studiezi drept, medicină sau arte important e să înveți să fi om mare și responsabil înainte de toate. Important e să poți pleca în viață împlinit cu gândul că ai făcut ceea ce trebuia și să poți afirma că „ești fericit”. 
Acum, la un an de la terminarea facultății, eu pot afirma, încă o dată, că sunt mândră de alegerile pe care le-am făcut și le-aș mai face de 100 de ori tot pe aceleași dacă aș avea ocazia. 
Zâmbesc și mă înclin în fața celor care m-au ajutat să ajung ceea ce sunt astăzi: familie, prieteni, profesori, oameni minunați pe care i-am întâlnit în drumul meu. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media