Peste 10 ani

Postarea din seara aceasta are o scurta povestioara, deoarece nu eu am avut ideea, ci ... Va povestesc in cele ce urmeaza.

O zi oarecare de joi. O clasa plina de elevi agitati (28) un singur profesor stand relaxat pe catedra. O intrebare (retorica, zic eu): "-Vreti sa va predau, sau discutam?". Oare!? Normal ca discutam... Asa a inceput totul. 
Domnul profesor B., vazand ca n-are cui sa predea ne-a pus urmatoarea intrebare "-Cum va vedeti voi peste 10 ani?". Va imaginati ca din 28 de suflete au rezultat fel de fel de raspunsuri mai mult sau mai putin sincere. A fost o ora atat de relaxanta, si frumoasa, pe care prof. B. a concluzionat-o astfel:  "-Ziceti voi ca puneti cariera pe primul plan, si abia apoi familia, dar pun mariu ca majoritatea o sa va casatoriti inainte sa ajungeti in anul 3 de facultate." Am ramas putin surprinsi, dar... asteptam sa vedem daca viitorul este sau nu  de acord cu cele spuse de domnul profesor. 

De aici mi-a venit mie idee sa scriu aceasta postare. M-am gandit sa imi descriu viata, asa cum o vad eu peste 10 ani. Sa v-o descriu pe Andreea de peste 10 ani...

Hm... peste 10 ani voi avea aproape 30 de ani. Voi fi exact in floarea varstei. Atunci cand sunt destul de matura sa constientizez intr-u totul ca totul cade pe umerii mei, si ca nu mai pot merge la mama sa-i cer "5 lei de-un suc".
La cei 30 de ani, voi fi o femeie in toata regula. Facultatea e terminata de vreo 6 ani. Ce facultate? Facultatea de Comunicare si Relatii publice, asta-i clar. 
Probabil ca voi locui undeva in Timisoara, sau cine stie unde... si voi lucra intr-un birou caldut si dragut, in care nu stiu ce functie voi avea, dar sigur ceva care are legatura ca hartii, oameni, articole, si chestii de genu'. 
Mai mult ca sigur deja voi avea puse bazele unei familii. Adica sa fim seriosi... am 30 de ani nu 18... sunt o femeie care stie ce vrea de la viata. Nu m-ar mira daca dupa ce termin programul la munca, sa ies in parc cu copilutul meu care probabil are deja vreo 3-4 anisori. Poate ca nici nu va trebui sa scap de la munca, pentru ca (cine stie!?) voi fi intr-un concediu maternal... cu o burtica micuta in care sa fie al 2lea copilas.(never say never! <3).
Am un sot iubitor si intelegator care e un tata foarte bun, care-si iubeste copilul/copiii mai mult decat pe el. Probabil genul de tata care spune: "-Eu am plecat cu copiii in parc...", doar ca sa nu-l trimit sa bata covoarele... sau poate nu. 
La varsta aceea voi vorbi des cu mama la telefon. O voi suna sa o intreb: "-Poti veni in weekend sa stai cu copilul/copiii? Noi vrem sa mergem macar o zi la mare...", sau "-Asta micu' are diaree, ce tre' sa-i dau? Oare cu ceai de menta ii trece...?". Normal ca o sun sa o intreb. Doar ea e mama si stie tot cand vine vorba de sanatatea copiilor. Dar nu o voi suna chiar la cea mai mica raceala pentru ca se panicheaza si e in stare sa vina pana la naiba-n praznic sa rezolve situatia (mama e un fel de fetita PowerPuff). 
Voi avea o multime de prieteni cu care vom iesi (eu si sotul :>) in parc cu copiii, la o cafea dupa servici, vom merge la film, etccccc...
Dupa cate zic eu aici, voi avea asa o viata frumoasa... si "plina". "Ciuciu" timp sa ma plictisesc...Dar cred ca-mi va placea. Ideea e ca in zilele cand voi fi foarte obosita, eu voi dormi linistita in timp ce barbatelul meu iubitor, sau mama mea cea draga, sau de ce nu soacra mea ( care nu va fi acra deloc!) vor avea grija de copii, si de restul, astfel incat eu sa dorm fara a fi deranjata. ( Shhh! SHE's sleeping!!! ).

Nu-i asa ca am o viata frumoasa... si nu-s deloc nici modesta, nici egoista.. sunt undeva la limita bunului simt. 
Ziceti merci ca nu m-am apucat sa scriu despre nunta, si botez si altele... :))) M-am rezumat la strictul necesar, la rezumatul rezumatului vietii mele la 30 de ani...

Oricum... "Enjoy life! That's not gonna kill you!"

Comentarii

  1. Super !Like it, mai ales partea cu " mama e un fel de fetita PowerPuff" :)))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”