18 roți și 3 scărițe mi-au câștigat respectul

Fiecare om în lumea asta are o ocupație. Fie că taie frunze la câini, fie că e inginer sau IT-ist, omul face ceva. Și cică meseria e brățară de aur. Așa zic bătrânii noștri. Dacă n-ai o meserie ești un fel de nimeni în drum care n-are un rost în viață. Că degeaba îți ocupi timpul cu lucruri inutile care nu-ți aduc nici un venit. Deci trebuie să ai o calificare, să știi să faci ceva productiv pe lumea asta. Și dacă ai și-o foaie A4 care să ateste asta ești considerat un fel de specialist. Dar ce faci când nu ai o foaie A4, ci niște cartonașe mici și roz? Și nu doar unul! Ai unul roz, unul albastru, și încă vreo câteva că fără ele nu poți face nimic.
Și dacă nu v-ați dat seama încă, subliniez faptul că vorbesc despre șoferi. Șoferii sunt cei care au cartonașele alea mici și roz pe care lumea le numește: permis de conducere. Asta dacă ai doar categoria B și A. Dacă ai învățat mai multe litere ale alfabetului deja ești considerat profesionist și mai ai alte cartonașe în afara celui roz cu toate literele lui: A, B, C, D, E. Mai ai un cartonaș pentru tahograf, unu pentru nu știu ce, altul pentru nu știu ce. Dacă vreți detalii, Iubitul vă poate spune tot ce vreți și ce nu vreți despre asta.
Deci, șoferii de TIR. Sau altfel spus, șoferii profesioniști sau conducătorii auto pe utilaje grele. Grele cu valoare! Din vară tot mi-am propus să scriu despre meseria asta și uite că în sfârșit am reușit. Am tot respectul din lume pentru oamenii care parctică meseria asta! Și afirm asta din tot sufletul, indiferent de percepția greșită pe care o are majoritatea despre cei care lucrează în domeniul ăsta. Iubitul, fiind profesionist, mi-a explicat cu ce se mănâncă meseria asta, dar până n-am fost vara trecută plecată cu el pe comunitate n-am înțeles exact despre ce e vorba. Îmi imaginam lucrurile pe care mi le povestea el, dar când am văzut cu ochii mei lucrurile s-au întors la 180 de grade.
„Tiriștii sunt curvari” (Nu-mi cer scuze pentru expresia asta, pentru că exact așa e folosită. E un citat!)
Bă, pintre miile și sutele de mii de bărbați care practică meseria asta probabil că sunt și astfel de caractere. Dar asta aș putea spune și despre barmani, de exemplu, sau despre... scafandrii. Nu poți atribui unui om pe care nu-l cunoști o astfel de etichetă doar pentru că are job-ul ăsta. Cui „îi place viața” îi place și dacă e tirist și dacă e profesor și dacă e prim-ministru. Job-ul nu mi se pare că ar influența asta în vreun fel. Și ce să zic despre femeile care lucrează pe camion? Da, sunt și femei! Și sunt femei care iubesc să bată lumea-n lung și-n lat într-o cabină de tir, trăgând o remorcă de 24 de tone.
„Tiriștii nu sunt familiști” 
Ei nu! Poate nici Nea Vasile, instalatorul nu-i însurat, dar asta nu se datorează locului său de muncă. Da, e greu să ai o familie când tu ești acasă o dată la 2 luni. Dar nu e imposibil. Încrederea este cheia unei familii fericite. Indiferent dacă membrii acesteia sunt 24/24 împreună sau nu. Exemplul clar pe care vi-l pot da este unchiul Iubitului. Omul este căsătorit cu actuala lui soție de 28 de ani și sunt împreună de 31!! TREI. ZECI. ȘI. UNU! O viață de om! Și unchiul e șofer de când se știe. Mai exact, din armată. Și asta nu l-a împiedicat să se căsătorească, să aibă copii, nepoți, mașină, casă, și cățel la casa de la sat. Are și grădină. Deci se poate! Trebuie, după cum spuneam, încredere și voință. Restul se rezolvă.
„Femeile stau cu tiriștii doar pentru bani”
Mdaaaaaa... Femeile deștepte (și am subliniat cuvântul!) stau lângă bărbați care le fac să se simtă, iubite, răsfățate, frumoase, ș.a.m.d. Femeilor le place să aibă un confort material, asta e clar. Și ok, mă puteți considera materialistă, dar eu n-aș putea trăi alături de un bărbat care câștigă 700 de lei pe lună sau lângă unul care la 25 de ani așteaptă să-i trimită mami sau buni bani ca să-și poată plăti abonamentul la telefon. Mereu mi-am dorit lângă mine un bărbat independent, cu picioarele pe pământ și cu capul în nori. Și după 5 ani și jumătate de relație pot spune cu mândrie că am un astfel de specimen lângă mine!
Prin postarea asta vreau doar să-mi exprim respectul pe care-l am pentru bărbații (și cu atât mai mult pentru femeile) care practică meseria asta. De fiecare dată când văd un șofer de TIR care se încadrează cu ditamai remorca de 24 de tone într-o curbă de 90 de grade rămân cu gura căscată. Nu vreți să știți ce sunete scoteam astă vară când eram cu Iubitul prin Anglia/Belgia și aveam impresia că se urcă pe toate mașinile și bordurile de lângă, dar de fapt nu era așa.
Parcarea unui astfel de mastodont mi se pare un fel de minune. Cred că să desparți marea în două, așa cum a făcut Moise, e o muncă mai ușoară decât să parchezi un tir la rampa de încărcare.
Am mulți prieteni tiriști și probabil le crește inima și zâmbesc tâmp dacă citesc rândurile astea. Așa că vreau să-i salut și să le spun că admirația mea și toate gândurile bune se îndreaptă spre ei în fiecare moment.
Drumuri bune, colegii: Iubitul, Ionuț. Narcis, Hăbi... și ceilalți!
Și pentru voi, cei care aveți impresia că ați dat gaura la macaroană și vă credeți șoferi pentru că, vezi Doamne, conduceți un Matiz, eu zic să încetați cu prostiile! Până nu ai 3 scărițe pe care urci în mașină nu ești șofer adevărat! Ești șofer... dar nu unul adevărat! :)

Later edit: Iubitul m-a corectat și a zis că 24 de tone are doar încărcătura. Remorca cu tot cu cabină au 40 de tone. Deci e și mai și! My awesome boyfriend is awesome and he is a truck driver! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”