Despre filmul cu Mihăiţă cel magic


După o săptămână în care am fost în febra căutărilor de chirii şi a mutărilor, ieri mi-am permis să stau ca o lepră după ce m-am întors de la lucru. M-am trântit în pat şi m-am hotărât să văd un film. Neavând încă abonament la internet am fost nevoită să mă mulţumesc cu ce aveam prin laptop aşa că m-am uitat la Magic Mike. A fost nebunie când a apărut partea a doua în cinematografe aşa că am zis că trebuie să văd şi eu după ce se topeau în halul ăla toate domniţele. Deci i-am dat play...
Vreau să spun că nu-s deloc fană Channing Tatum (care în postarea asta va fi numit simplu: Mihăiţă cel magic). Are un corp frumos pe care-ţi vine să faci o omletă la cât e de hot. Dar atât. Mi se pare mai mult dansator decât actor, dar na... fiecare cu gusturile lui. Mă amuză scenele în care face pe sensibilul şi se chinuie să-şi stoarcă două lacrimi... dar nu-i prea reuşeşte. Nu-mi place mutra lui. Nici urechile.
Din primul minut al filmului am pornit cu ideea că e un film pentru femei singure şi disperate după bărbăloci apetisanţi. Sau pentru cele măritate cu fosile dar care visează la feţi frumoşi. Sau pentru femei plictisite care n-au net şi n-au altceva mai bun de făcut.
Mihăiţă cel magic a ars-o macho tot filmul. Ne-a arătat el cum stă treaba cu dansul, cu afacerile, a vrut să ne demonstreze că e om serios şi că face striptease doar ca să strângă bani să-şi îndeplinească visul lui cel măreţ. Bullshit! Vă zic eu că făcea asta pentru că-i plăcea cum băleau toate duduile pe el şi mai ales cum îi băgau dolăreii în chiloţei.
Aproape 2 ore pline de pătrăţele, muşchi şi buci şi bărbaţi frumoşi. Replici slabe, acţiune ioc. Deci na, e aşa light cumva... nu-ţi solicită mulţi neuroni. M-a cam enervat filtrul ăla galben de pe imagine. Nu ştiu care a fost scopul lui, dar mi-a zgâriat într-un mare fel retina mea bolnavă.
În rest a fost drăguţ să-l revăd pe Matt Boomer (iubirea mea din White Collar, #oneofmyhusbandS), cu toate că-i gay şi a fost amuzant să-l văd dezbrăcat printre atâţia bărbăloci. Mă tot gândeam la ce era în capul lui în momentele respective... :)
A fost un film meh pe care nu l-aş mai revedea. Am apreciat că m-a făcut să rânjesc ca proasta două ore, de fiecare dată când vedeam bunăciunile defilând pe-acolo. Dar asta se datorează, probabil, instabilităţii mele emoţionale din ultimul timp. Glumesc. Mereu am rânjit ca proasta şi m-am îndrăgostit de actori, indiferent dacă am avut sau nu un bărbat în viaţa mea.
Pe cât de frumos rânjeam când dansau bărbăţeii ăştia, pe atât de repede mi s-a şters orice urmă de zâmbet în momentul în care i-am văzut dând din bucile goale. La propriu (SPOILER! O să vedeţi multe buci în filmul ăsta. Buci de bărbat!) N-am o problemă cu nuditatea, dar mi-a stricat tot filmul ăla sexy pe care mi-l făcutsem în minte.
Aş putea spune că filmul ăsta cu Mihăiţă cel magic e la fel ca şi postarea asta. N-are nici un sens, e destul de scurt, nu spune aproape nimic, dar te face să zâmbeşti cât de cât.
Vă las aici şi un link cu trailer-ul că poate n-aveţi nici voi ce să faceţi într-o seară...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media