Prima data

Astazi, 26 martie, 2011, am avut o zi destul de incarcata. O dimineata alaturi de draga mea, Raluca, o dupa-amiaza cu iubitul meu, si o seara la care nu ma asteptam. In jurul orei 5 jumatate, imi suna telefonu'. Diana, colega mea, ma cheama in oras la TEATRU ! Am acceptat ( placandu-mi lucrurile noi ) si m-am dus.
Sincer, mi-e si rusine sa spun ca in cei 18 ani de viata, n-am fost in stare sa-mi gasesc timp sa merg asa, "pe cont propriu" la teatru. Nu pun la socoteala piesele gen: "Capra cu trei iezi" pe care le vedeam in scoala generala sau la spectacolele de la gradinita.
Azi, pot spune ca am fost si eu la teatru. Sincer, sunt mandra de mine. A fost foarte frumos, si mi-am dat seama ca regret ca n-am fost mai repede. 18 ani am crezut ca piesele de teatru sunt plictisitoare, dar azi mi-am dat seama ca nu e de loc asa... A fost foarte frumos. Si cand spun asta nu ma refer doar la piesa in sine, ci si la actori. ( hihi ). Sunt atat de tineri si de talentati .
La sfarsitul pesei, dupa aproape 3 ore in care nu m-am plictisit nicio secunda  ( asa cum credeam ca se va intampla ), cand au iesit tot actorii pe scena pt "plecaciuni" ma gandeam: "Oare cat e de frumos pt ei, sa vada o sala intreaga in picioare, aplaudandu-le prestatia". Cred ca asta e cea mai mare multumire a unui artist: aprecierea celorlalti, asta cred ca e cea mai mare satisfactie. Si sa fim serios, in Romania zilelor noatrea, actorii nu castiga asa cum si cat ar trebui. Nu sunt platiti pe masura talentului, si poate intr-un fel sau altul aplauzele compenseaza banii, dar la un momenta dat constientizezi ca nu poti cumpara paine cu aplauze. Lumea e rea si egoista, si nu stiu sa aprecieze frumosul in viata ... dar la urma urmelor nu stiu cine va avea mai mult de pierdut, cel care nu este apreciat sau cel care nu stie sa aprecieze....

Ma rog, e greu sa vorbesc eu despre asta, deoarece nu sunt nici actrita si nu-s nici la carma tarii ca sa pot gestiona banii pt salarii, dar totusi, mi-e greu sa vad cum tot ce-i frumos piere in zare...
E trist, dar ...

Una peste alta, ziua de azi a fost frumoasa. Asa cu bune, cu mai putin bune .. am reusit sa vad si eu ceva frumos, si poate cine stie: in viitor voi deveni si eu o persoana ( nu neaparat actrita ) aplaudata undeva pe o scena... :D

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”