Zestrea Doiniței (despre mama mea internaută)

Trăim în era tehnologiei și a vitezei. Așa obișnuia să spună diriginta mea din generală. Sunt total conștientă de treaba asta și m-am adaptat destul de bine, zic eu. Nu țin laptopul pe post de mobilă în casă, am un telefon care se crede șmart, dar nu-i deloc așa. Na, mă învârt destul de bine printre ecrane, butoane și chestii de genul. Mândră-s de mine că știu să instalez un Windows sau să gâdil imagini în Photoshop.Tare mândră! Nu că m-aș lăuda sau ceva. Dar știți și voi că tineretul se mulează ușor după tendințe și tehnologia asta nu prea i-a dat de bătăi de cap. Ba din contră. Dar ce ne facem cu generația născută cu câteva decenii înainte de '89?


Sunt atâtea mămici, bunici, mătuși și unchi care se uită la o tabletă ca la un lucru pe care n-ar trebui să-l atingă. Nu o dată am auzit-o pe mamaia zicând: Nu pun eu mâna! Doamne iartă-mă! Apasă tu! Pe vremea lor nu era așa. Pe vremea lor... N-are rost să mă chinui să o învăț pe mamaia să-și ordoneze singură programele de pe TV în ce ordine vrea. Mai bine le lasă așa, și trece de la program la program până ajunge la nr. 34 unde e Național TV-ul sau pe la cine știe ce număr a rămas Antena 3.
Cu mamaia m-am convins cum stă treaba. Dar tare-s mândră să o văd pe maică-mea cum mângâie ea cu grijă tabletuța. Am învățat-o pe femeie să intre pe Facebook, să arunce un ochi pe YouTube, să caute o rețetă pe Google. Păi voi ce credeți? La început apăsa așa cu grijă ecranul de la tabletă de ziceai că o mușcă. Acuma s-a învățat și draga de ea și-a luat și telefon cu touchscreen, că na, cică e mai ușor așa decât cu butoane.
Și uite așa măicuța mea a intrat în social media. Se uită pe Facebook și mă sună să-mi zică: Ai văzut ce a postat X? sau Ce înseamnă chestia aia în engleză de ai postat-o tu? Să nu mai zic de YouTube. E prietenul ei cel mai bun. Într-o zi se uita la un filmuleț despre cum se fac gogoșile în cantități industriale. Dar activitățile ei preferate sunt: căutarea de modele de croșetat și jucatul cu Pou.
Istoricul de pe tableta ei e plin cu videoclipuri despre poșete, mileuri, suporturi de pahare, îngerași, floricele. Toate croșetate. Ea zice că-mi face zestre dar i-am zis că le poate păstra liniștită pe toate.
Săptămâna trecută am fost și eu 3 zile pe acasă și m-a bătut la cap în continuu să-i pun capodoperele pe net „că poate le cumpără cineva care le apreciază. Nu ca tine!” - Așa s-a gândit ea.
Și n-am avut încotro și iată că i-am făcut pagină de Facebook, femeii. Acuma e și ea afaceristă.
Vă las și vouă link-ul cu Zestrea Doiniței. Poate îi dați un like mămicii mele ca să își simtă și ea munca apreciată.
Mămicile voastre au Facebook? :)

Comentarii

  1. Oho, este ceva foarte rar ca o fata stie sa instaleze Windows-ul, cu aceasta realizare pot spune ca esti cu adevarat deosebita.
    Ar trebui sa faci o cariera o cariera online daca tot te pricepi ca doar traim in era tehnologiei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De aia am și ținut să precizez. Că-i mare lucru să știi să instalezi windows-ul. Merit statuie și un loc rezervat în cărțile de istorie :))

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”

Cam așa a fost la November Notes in Social Media