Dimineți alături de bărbatul vieții (mele)

Azi îmi permit să visez cu ochii pe jumătate deschiși. Spun pe jumătate pentru că e ora nouă jumae și deja mi-e somn și pentru că am băut niște licori cu câteva grade în plus care mi-au ajuns acolo unde trebuie. În suflet. Azi visez despre bărbatul vieții mele. În ce-am scris până acum l-ați mai întâlnit voi într-o formă sau alta. N-o să vă spun despre cum arată sau ce știe să facă... pentru că nici eu nu știu. Fluturii din stomacul meu se agită pentru cineva în momentul de față, dar asta e altă poveste. Azi vă zic despre cum cred eu că o să fie viața mea cu el. El, cel care va fi acolo în cele mai potrivite momente. Care va apărea exact atunci când trebuie și care n-o să dispară niciodată. Poate l-am cunoscut deja. Poate am dormit deja în brațele lui, dar n-am de unde să știu dacă el the boy who lived. Nu știu de unde mi-a venit referirea asta la Harry Potter. Poate de la bere. Sau de la vin...
Bărbatul vieții... (mele). Lui o să vreau să-i pregătesc în fiecare dimineață micul dejun. Chiar și în zilele de sâmbătă când eu sunt liberă și aș putea dormi până la doișpe. Pentru el m-aș trezi la 6, i-aș pregăti o omletă din trei ouă și i-aș face un ceai. Chiar dacă nu-i place ceaiul, tot i-aș face. Să nu zică dupaia că-s o femeie iresponsabilă. El ar dormi în tot timpul ăsta sau s-ar întinde prin așternuturi și-ar miorlăi prin pat ca un mâț. Apoi m-aș întoarce lângă el în pat și l-aș pupa pe frunte și i-aș zâmbi cu cel mai sincer zâmbet de care sunt capabilă. Mi-aș lăsa inima să se topească în timp ce-l privesc cum se chinuie să-și dezlipească pleoapele adormite.
Sper să nu fie un bărbat office că nu știu să calc cămăși. Dar dacă ar fi, pentru el aș putea învăța și asta. Și i-aș călca fiecare centimetru de cămașă știind că seara când vine de la lucru îl pot șifona după bunul meu plac. Și pe el și cămașa.
L-aș trezi cu săruturi dulci pe vârful degetelor de la mâini. Și pe pleoape. M-aș juca în părul lui moale până ar deschide ochii și mi-ar zice „Hei. Ce-ți trebe? Du-te de aici.” Și-aș rânji și i-aș zice că nu mai vreau nimic pentru că-l am pe el. Sirop. Știu.
Apoi eu aș rămâne în pat în timp ce el se ridică somnoros și merge spre baie scărpinându-se... în cap. Și-aș zâmbi din nou. Viața mea ar fi toată un zâmbet. Până iese el de la baie am timp pentru mine. Arunc un ochi la ceas, un ochi în cartea de pe noptieră. Îl văd și zâmbesc iar.
Ți-am făcut ceva să papi. Bagă-n tine cât e cald, n-o mai arde aiurea. 
Să nu credeți că o să-l iau cu dulcegării de genul: „Iubitule, micul dejun e gata. Poftă bună!” Nici gând. N-avem noi timp de dulcețuri de-astea. Avem câteva borcane pline cu dulceață plus niște compot de zmeură de la bunică-sa. Ne ajung alea. Viața noastă e desult de dulce oricum. Noi suntem... noi!
Și după ce mănâncă vine la mine și-mi spune că a fost bun și că pleacă și că-i sunt dragă și că mă iubește. Pleacă la lucru și eu adorm la loc. Sunt liberă și-mi pemit. Când mă trezesc, undeva înainte de prânz, văd pe frigider un bilețel:
Bă, ești genială. Omleta-i la fel de bună ca tine! Cius.
Nu mai zâmbesc. Râd singură în casă. Dau drumu la muzică și-mi văd de treabă...

Ziceți voi că nu-s eu femeia ideală și că n-aș avea o viață minunată dacă aș putea face asta în fiecare dimineață. Nu-s eu făcută din material de nevastă? Bărbatul ideal mă așteaptă și eu știu că-i acolo undeva... și uneori am impresia că l-am găsit. :)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sunt fată de miner și-s a naibii de mândră de asta!

Un fir de pătrunjel și-o amintire.

Aparențele înșală. Lecții de viață de la un „repăraș de cartier”